Ce au în comun pastele negre comandate la cină și filtrul vintage pe care tocmai l-ai folosit pentru a-ți edita ultima poză de pe Instagram? Sepia, desigur. În continuare, câteva detalii foarte interesante despre istoria unei culori născute din nevoia de autoapărare…
Sepia officinalis
Sepia este mai lentă decât calamarul sau caracatița, așadar, în fața unui prădător ea are nevoie de un scut de protecție.
Când simte că urmează să fie atacată, molusca marină cu corp oval, tentacule și cochilie calcaroasă elimină în apă o secreție negricioasă.
Ca o perdea de fum gros, substanța tulbură apa și ajută sepia să dispară din calea prădătorilor.
Culoarea închisă este datorată melaninei, constituentul principal al lichidului secretat în situații de criză.
Acest mecanism de autoapărare este atât de special în rândul animalelor, încât până și Aristotel a simțit nevoia să-l descrie.
Cum se obține culoarea?
Procesul de producere a pigmentului natural provenit de la această nevertebrată subacvatică este foarte interesant și el a fost descoperit încă din antichitate.
Mai întâi, „sacii” în care este depozitat lichidul produs de „glanda de cerneală” sunt detașați cu mare grijă de restul corpului și puși la uscat pentru a nu putrezi. Ulterior, aceștia sunt dizolvați într-o soluție alcalină slabă, pe bază de potasiu. Rezultă o substanță care trebuie filtrată. Pigmentul obținut este stropit cu acid hidrocloric diluat. Ultima etapă implică spălarea, filtrarea și, în sfârșit, uscarea.
Sepia în timp
Încă din Roma antică, cerneala de sepie a fost folosită pentru scris, însă a devenit cu adevărat populară abia în perioada Renașterii. În jurul anului 1780, a fost introdusă pentru prima dată ca acuarelă.
În prezent, cerneala de sepie folosită pentru desen nu este decât o replică a culorii originale, produsă mult mai ușor cu ajutorul pigmenților sintetici. Cea autentică este întrebuințată pe post de colorant alimentar în compoziția unor produse făinoase ca pastele sau pâinea. Pe lângă culoarea neobișnuită, cerneala de sepie le oferă mâncărurilor și un gust aparte.
Desigur că nu avem cum să uităm de filtrul vintage numit sepia, care face ca pozele noastre să pară dintr-o epocă îndepărtată.
