Deşi nevoia acută de modele a împins deseori comunitatea gay să supraliciteze temele gay din viaţa sau opera lui William Shakespeare, temele gay nu au fost studiate îndeaproape. În februarie 2011, un colectiv de la Duke University, condus de Madhavi Menon, publică ‘Shakesqueer: A Queer Companion to the Works of Shakespeare’, o lucrare temeinică şi foarte serioasă despre ce este vizibil sau ascuns gay în opera lui Shakespeare.
Nu ducem lipsă de conţinut potenţial queer în Shakespeare: travesti, zâne, dorinţe ilicite şi familii neînţelegătoare. Deşi poate părea neverosimil, teoreticienii queer nu au studiat îndeaproape capitalul queer din opera lui Shakespeare, aceasta fiind locul predilect al experţilor şi istoricilor pasionaţi de epoca elizabetană.
Noua antologie editată de Menon are multe merite; unul dintre acestea este faptul că ‘atacă’ întreg corpus-ul de texte ale lui Shakespeare şi scoate la suprafaţă cu un ochi expert legăturile dintre Shakespeare şi teoria queer: fiecare sonet, piesă sau poem care rezonează cu o sensibilitate gay este menţionată în cele peste 40 de eseuri ale volumului. Acestea refac legătura evidentă între temele de identitate, limbaj şi dorinţă din canonul shakespearian şi lasă să se întrevadă că semnul de egal dintre teme queer şi operă.
Multiplele elemente care sunt prezentate într-un limbaj deloc pretenţios, dar informat, resping presupunerile că Shakespeare nu ar avea ce oferi astăzi studiilor queer: de la bărbaţii din anturajul lui Henric al VIII-lea, la eunucii din ‘Antoniu şi Cleopatra‘, la dorinţele morbide din ‘Hamlet‘ şi chiar şi căsătoriile heterosexuale neîmplinite din ‘Totul e bine când se sfârşeşte cu bine‘.
Universul queer al Regelui Lear, jocurile de gen şi rol din ‘Visul unei nopţi de vară‘ şi feminitatea îndoielnică din ‘Îmblânzirea scorpiei‘ nu scapă nici ele de ochiul critic al autorilor care au contribuit la volum, toate lucrările acestora indicând că atunci când vorbim de Shakespeare şi literatură queer, vorbim automat de un teren foarte fertil pentru studiu, pentru re-interpretarea pieselor şi pentru identificarea noului potenţial de scenă al acestora.
