Tabu: Cum este să-ți auzi din nou cântecele la radio?
Sharleen Spiteri: Este mereu minunat, chiar dacă sunt piese mai vechi, contează ca din când în când să poți să mai spui că încă ești important. Albumul nou a fost bine primit, iar oamenii, în general, par destul de optimiști în legătură cu la muzica mea. La finalul zilei realizez că scriu versuri și piese, cânt pentru că îmi place, așa că cel mai mare compliment pe care îl pot primi este că oamenii vor să mă asculte cântând. Acesta este motivul pentru care am continuat să cânt.
Tabu: Ce a stat în spatele deciziei tale de a înregistra un album solo?
Sharleen Spiteri:Principalul motiv a fost starea mea la momentul respectiv, mă despărțisem de tatăl fiicei mele în urmă cu trei ani și jumătate. Au existat în timpul ăsta o grămadă de întrebări și de perioade în care căutam răspunsuri. Versurile pe care le-am scris și muzica pe care o auzeam nu erau pentru un album Texas nu se potrivea unei trupe.
Nu vroiam să intru în studio alături de colegii mei și să justific motivele pentru care scrisesem versurile sau de ce voiam ca muzica să fie într-un anumit fel. Într-o formație albumul și muzica trebuie să reprezinte mai mulți oameni, iar eu nu doream să impun o viziune personală mai multor oameni. Am înregistrat singură, fără presiuni.
Tabu: Cât de dificil a fost să expui o parte extrem de personală a vieții tale, să vorbești depre despărțirea prin care ai trecut?
Sharleen Spiteri:A fost ceva ce trebuia să fac, m-a ajutat enorm atât emoțional, cât și mental. Am traversat o perioadă destul de complicată și, chiar dacă nu este o noutate pentru nimeni, am fost implicată într-o relație de lungă durată care s-a terminat extrem de abrupt. Sunt o persoană discretă, nu era intenția mea să vorbesc despre ce s-a întâmplat.
M-am întrebat ceva timp de ce vreau să fac albumul așa, de ce vreau să spun lucrurile astea, pentru că nu mă recunoșteam, de fapt, nu mă recunoșteam în ele. Niciodată nu fusesem atât de sentimentală și nu atinsesem laturi atât de personale ale vieții mele. Despărțirea mea a fost una publică nu neapărat pentru că am vrut eu, ci pentru că presa a ales să prezinte unele aspecte. M-am așteptat ca după ce aveam să lansez un album, orice fel de album, să fiu întrebată dacă este despre despărțirea mea.
Am făcut un album chiar despre asta, cu inima în palme, am povestit despre niște momente dureroase. (n.r.: Ashley Heath, fostul iubit al artistei, este un jurnalist britanic extrem de celebru pentru lasarea și relansarea unor reviste de succes precum Arena și Pop. Presa a sugerat că lui i s-a datorat și relansarea Texas din 1997, după 10 ani de absență.)
Tabu: Te-ai simțit eliberată de decizia de a merge mai departe singură, atât în plan personal, cât și profesional?
Sharleen Spiteri: Partea cu eliberarea a venit brusc în momentul în care am spus „Gata!”, atunci mi-am dat seama că nu am înnebunit, mi-am spus: acum știu exact ce s-a întâmplat și am luat decizia de a nu mai fi împreună cu această persoană de acum înainte. Eu sunt într-o situație destul de fericită pentru că sunt independentă financiar datorită anilor în care am muncit din greu în turnee, concerte, studiouri de înregistrare. În final, m-am simțit protejată de toată munca mea de până atunci. Munca m-a protejat.
Tabu: Cum a reacționat restul trupei când a aflat că albumul tău o să fie solo?
Sharleen Spiteri: A fost foarte simplu pentru că ei mă știu de când aveam 18 ani, am trăit împreună, am lucrat împreună, am trecut prin atâtea lucruri cu ei. De cele mai multe ori la mine lucrurile sunt albe sau negre, câteodată fac ceva ce știu că nu e tocmai potrivit, nu cred că am mereu dreptate.
Toți colegii mei de trupă făceau ceva pe lângă Texas cu mult înainte ca eu să am planuri. Ally, chitaristul, are mare succes ca fotograf, Tony și Eddie au o formație împreună așa că rămăsesem singura care nu avea o ocupație concretă. Momentan, nu știu dacă o să mai înregistrez un album Texas sau dacă eu o să mai scot sau nu un album solo.
Tabu: Totuși, colegul tău de trupă Johnny McElhone colaborează la acest album…
Sharleen Spiteri: Johnny este unul dintre prietenii mei cei mai buni, soția lui este una dintre apropiatele mele și mă vad des cu ei. Dacă mă duc în vizită seara și bem o sticlă de vin este foarte probabil ca totul să se transforme în muncă fără să ne dăm seama. Eu și Johnny avem un studio împreună în Glasgow, unde mi-am compus și înregistrat albumul. Johnny se afla prin studio și de fiecare dată începea și el să cânte, ne prosteam, iar la sfârșitul serii aveam un cântec nou pentru album.
Tabu: Cum ai ales numele ultimului tău album „Melody”?
Sharleen Spiteri: Albumul îi este dedicat fiicei mele pentru că în momentele grele ea a fost cea care m-a ajutat să merg mai departe. (n.r.: numele fiicei sale este Misty Kyd și a fost inspirat de o frază din filmul cu Clint Eastwood „Play Misty for Me”). E un clișeu, dar atunci când ai copii, lucrurile devin mai ușoare. De câte ori apar ei, oricåt de rău te-ai simți ai o obligație. Alături de fiica mea am desenat și colorat, am citit povești, iar în felul ăsta m-am adunat și mi-am rezolvat problemele.
Tabu: Când ai scris versurile, albumul tău, ai simțit că lămurești întreaga problemă cu care te confruntai?
Sharleen Spiteri: Åžtii cum e atunci când scrii ceva pe o hârtie ca să faci lucrurile mai simple și astfel vezi imediat unde era problema. Mai mult de jumătate din aceste emoții nici măcar nu știam că există în mine la momentul acela. Când cântecul era gata, îmi spuneam „nu m-am gândit că trec prin asta”.
Tabu: E necesar să te separi de durerea ta atunci când cânți în fața fanilor tăi piesele astea?
Sharleen Spiteri: Cântam „It Was You” și „All The Times I Cried” acum câteva săptămâni și mi-am dat seama că spuneam cu voce tare unele lucruri pe care le-am ascuns mult timp. Nu am discutat cu prietenii mei despre lucruri importante, ei mă lasă în pace atunci când nu sunt în apele mele. Nu prea pot să exteriorizez prin ce trec, nu pot să stau să vorbesc despre ce mi se întâmplă.
Oricine s-a despărțit de cineva știe că înainte ca asta să se întâmple, te gândești la o grămadă de variante. Eu îmi spuneam că sunt de mult timp în relație, că am un copil, că lucrurile nu mai merg și că trebuie să găsesc o rezolvare. Găseam o nouă cale de abordare și îmi dădeam seama că sunt extrem de nefericită în continuare, apoi m-am hotărât să mă despart. Am o fiică fantastică, cu doi părinți care o iubesc foarte mult, și fac tot posibilul să-și rezolve problemele în așa fel încât totul să fie ok pentru ea.