Între familie, prieteni, muncă şi reţele sociale, suntem divizaţi constant şi avem prea puţin timp pe care să ni-l dedicăm nouă înşine, puțin timp pentru a fi singuri. Chiar dacă singurătatea nu este prea bine văzută, totuşi ea este bună din mai multe puncte de vedere.
Să vrei să petreci timp cu alte persoane este ceva natural, totuşi este important să găsim un echilibru. Uneori ne pierdem în relaţii şi le suportăm influenţa în permanenţă. „Când suntem în permanență cu ceilalți, ne pierdem în toate aceste relații, suntem constant sub influența lor”, potrivit lui Hervé Magnin, psihoterapeut şi autor al cărţii „La positive solitude”. Emanciparea noastră poate fi blocată.
„Să-ți faci timp să fii singur este o sursă de împlinire pentru că iei o distanță de ceea ce se întâmplă în lume, în viața ta. Acest lucru promovează o anumită calitate a introspecției”, continuă psihoterapeutul. Așadar, când eşti singur îţi favorizezi introspecţia şi te poţi cunoaşte mai bine. De asemenea, când eşti singur favorizezi cunoaşterea emoţiilor proprii şi îţi creşti toleranţa şi răbdarea. Mai multă toleranță și răbdare care în același timp îmbunătățesc calitatea momentelor petrecute în comunitate.
„Când suntem obișnuiți să experimentăm lucrurile pe cont propriu, suntem mai senini și nu încercăm cu orice preț să le experimentăm prin și cu ceilalți”, spune Hervé Magnin. Și mai presus de toate, concluzionează Claire Mizzi, „ne dedicăm mai mult momentului prezent, lucru pe care mulți nu-l fac din moment ce suntem invadați în mod constant de amintirile și de temerile noastre”.
Reputația proastă a singurătății
Totuşi, nu toată lumea poate petrece timp singură. Cauza? Unii au avut experienţe negative în copilărie. Adeseori unui copil care face prostii i se spune „eşti pedepsit, mergi în camera ta”. Această frază universală pronunţată de părinţi pare nevinovată, totuşi „ea face o legătură directă între singurătate şi pedeapsă”, explică Hervé Magnin, încurajând efectuarea unui examen psihologic.
Ca să nu mai vorbim de faptul că suntem ființe gregare. „Lucrăm mult în comunitate, avem nevoie unul de celălalt”, spune Claire Mizzi. Prin urmare, „societatea nu privește cu ochi buni singurătatea. Dacă suntem singuri este pentru că nu suntem sociabili. Și totuși este firesc să te concentrezi pe sine, pe nevoile tale”, adaugă Hervé Magnin.