tabu: A existat o presiune religioasă atunci când ați început să repetați, era subiectul piesei cumva apăsător?
Andreea Tokai: Mie nu mi s-a părut.
Ramona Dumitrean: Andrei Åžerban a spus la o conferință că o parte din actori au reacționat mai ciudat. Eu am fost unul dintre acei actori și eu am văzut strigoi, dar i-am eliberat a doua zi la toaletă. Noțiunea de strigoi s-a redus la mine printr-o reacție strict fiziologică. Serios vorbind, au existat presiuni, nu știu dacă neapărat religioase. Nu mi se părea un subiect necesar de dezbătut, acum nu mai cred, dar cu părerea asta am început să lucrez.
tabu: Personajul dublu Irina, căruia voi două îi dați viață, cui i-a venit ideea creării lui?
A.T.: Mi-a plăcut ideea, mi se pare reușit artificiul regizoral.
R.D.: Eu nu cred că Irina este un personaj dublu, ci o idee ce s-a urmărit, e o Irina dedublată: din punct de vedere medical, latura schizofrenică, iar din punct de vedere religios, latura demonică. Acest rol era mai greu energetic și fizic de interpretat de către o singură actriță, oricum este foarte solicitant, în formația asta mai avem timp de respiro între scene.
tabu: Sunteți diferite atât ca fizic, cât și ca stil de interpretare. Cum vă raportați una la cealaltă jucând același personaj?
A.T.: Eu cred că apariția fizică și stilul nostru de interpretare subliniază dedublarea personajului și acesta este lucrul ce trebuie să se vadă în piesă.
R.D.: Am crezut la început că suntem extrem de diferite, acum cred că poate doar fizic. Există însă latura masculină a personajului care este prezentă în realitate la amândouă dintre noi, în doze diferite evident.
tabu: Care sunt diferențele între cum ați fost primite la New York și primul vostru spectacol la București? Mai rar se întâmplă ca o piesă românească să aibă premiera peste hotare și să vină în România într-un număr limitat de spectacole.
A.T.: Diferența e ciudată pentru că eram mult mai stresată ieri decât am fost la New York. Aici am prieteni, pentru mine contează când mă duc să joc în fața lor. La New York am fost aplaudați spre surprinderea mea, chiar m-am mirat că au înțeles despre ce se vorbea în textul acesta. La București m-am mirat de cât de bine a ieșit, nu mă așteptam să avem așa un spectacol aseară.
R.D.: Mi-a plăcut energia New York-ului și căldura cu care ne-au primit spectatorii americani, deși nu era un subiect care să îi privească în mod direct.
Piesa „Spovedanie la Tanacu“ a avut cinci reprezentații la Teatrul Odeon, din distribuția spectacolului fac parte: Csilla Albert, Richard Balint, Lamia Beligan, Ionuț Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu, Cătălin Herlo, Cristina Holtzli, Nicoleta Lefter, Mara Opriș, Relu Poalelungi, Andrea Tokai și Florentina Å¢ilea; regia Andrei Åžerban.