In 1858, un epidemiolog britanic, William Farr a realizat un studiu interesant despre ceea ce el numea “conditia conjugala” a populatiei franceze. El a impartit populatia adulta in trei categorii distincte:
-categoria celor casatoriti, constand din soti si sotii sau persoane antrenate intr-o relatie stabila;
-categoria celibatarilor, constand din femei si barbati necasatoriti sau fara parteneri stabili;
-categoria vaduvilor, persoane ale caror parteneri de viata au murit.
Folosindu-se de informatii legate de data nasterii, a mortii si de statisticile legate de casatorie, Farr a analizat rata relativa a mortalitatii celor trei categorii. Studiul a aratat ca persoanele necasatorite mor din cauza bolilor intr-o proportie mult mai mare decat persoanele casatorite. Conform studiului, persoanele din categoria vaduvilor stau cel mai rau la capitolul sanatate si longevitate.
Lucrarea lui Farr a fost unul dintre primele studii care a aratat ca exista un avantaj din punct de vedere al sanatatii pe care il au persoanele casatorite si a identificat celibatul drept un factor semnificativ pentru o sanatate subreda. Persoanele casatorite, arata studiul, traiau mai mult si erau mai sanatoase decat cele necasatorite.
In zilele noastre, criticile care i se pot aduce lui Farr sunt acelea ca el nu a luat in calcul si alte categorii de persoane cum ar fi cuplurile de homosexuali si persoanele divortate. Cu toate acestea, concluziile lui cu privire la beneficiile pe care casatoria le are asupra sanatatii au trecut testul timpului.
Criticii teoriei lui Farr spun ca o sanatate mai buna in randul persoanelor casatorite reflecta pur si simplu faptul ca persoanele sanatoase au mai multe sanse sa se casatoreasca decat cele cu probleme de sanatate.
Totusi, chiar si dupa 150 de ani de la studiul realizat de Farr, cercetarile contemporane arata ca persoanele casatorite sunt mai putin predispuse la pneumonie, interventii chirurgicale, cancer sau atacuri de cord decat persoanele necasatorite.
Un grup de cercetatori suedezi a descoperit faptul ca a fi casatorit sau a coabita cu cineva reduce semnificativ riscul dementei la persoanele de varsta mijlocie.
Un alt studiu, realizat de data aceasta in Olanda, a aratat ca rata mortilor violente provocate de crime, cancer sau chiar accidente de masina este mai mare in randul persoanelor necasatorite.
Rezultatul acestor studii a influnetat de-a lungul ultimilor ani poltica statelor dezvoltate, care au inceput sa promoveze casatoria in avantajul sanatatii. Unul dintre exemple este cel al Statelor Unite ale Americii unde a luat fiinta Initiativa unei casatorii sanatoase, in cadrul Departamentului de servicii umane si sanatate. Intre 2006 si 2010, programul a primit anual 150 de milioane de dolari care au fost investiti in proiecte cum ar fi “reducerea ratei divortului”.
Un aspect care trebuie avut insa in vedere este acela ca teoria promovata de Farr in secolul al 19-lea nu se aplica si casniciilor bazate pe relatii cu probleme, caz in care persoanele implicate in mariaj poti fi dimpotriva mai putin sanatoase decat daca nu s-ar fi casatorit niciodata. Un studiu recent a aratat ca o casatorie stresanta poate fi la fel de daunatoare ca si obiceiul de a fuma zilnic.
De asemenea, noile cercetari arata ca o persoana care nu s-a casatoriut nicodata are mai mari sanse sa-ti pastreze o sanatate satisfacatoare decat o persoana care a fost casatorita dar a divortat.
Prin urmare, ceea ce trebui conchis si pastrat ca si concluzie relevanta din studiul realizat de Farr si din studiile ulterioare este faptul ca nu institutia casatoriei in sine pastreaza sanatatea persoanelor ci armonia si siguranta relatiei care sta la baza acesteia.