Intotdeauna m-au enervat initiativele artistice care includ si termenul “materiale neconventionale”, mai ales pentru ca astfel de descrieri sunt de obicei scuze pentru a nu face nimic interesant si pentru ca suportul este de multe ori mai interesant decat produsul final. In cazul lui Nick Gentry, mi-am schimbat parerea.
Nick Gentry este un absolvent al Central St Martins, si, dupa cum stim cu totii, multi dintre artistii interesanti ai ultimilor ani provin de pe bancile acestei scoli. Asta nu mi-a fost de ajuns cand am aflat ca face tablouri din dischete, casete si polaroide reciclate. Mi-am zis “inca unul care recicleaza orice”, dar nu am avut dreptate. Asta pentru ca Nick Gentry are o poveste interesanta de spus despre creatiile sale.
Toate materialele din care creaza Gentry sunt, in principiu, spatii de stocare a informatiei, si stim cu toti cat de importante au fost pentru noi casetele audio pe care am compus primele noastre compilatii, de cate ori le-am derulat cu pixuri si cat de tare ne bucura un film vazut la video, de pe o caseta imprumutata de la vecini. Tocmai in lucrurile acestea investeste Gentry, in valoarea emotionala a obiectului pe care candva ai stocat o informatie care era semnificativa pentru tine. Astfel, povestea se complica si devine din start mai profunda: o intreaga lume intima se poate regasi intr-un astfel de spatiu. Acum, cand spatiile in care stocam informatie nu mai sunt tangibile, dischetele si casetele de pe vremuri au parca alta semnificatie.
Prima lucrare pe care a facut-o Gentry folosind dischete a fost imaginea unei amprente. “Pentru mine, asta a fost o conexiune intre lumea datelor si forma umana, fizica, folosind tema identitatii.”, a declarat Gentry. Din intamplare si-a dat seama si ca centrul de metal al dischetei poate fi folosit metaforic ca un ochi uman. De aceea artistul are grija sa pastreze intacte dischetele pe care le foloseste pentru lucrarile sale, gandindu-se ca odata cineva ar vrea sa vada ce este in ele. Si o alta tema a creatiei lui este aceea ca reuseste sa dea o semnificatie noua unor lucruri care, candva, au fost pline de semnificatii pentru proprietarul lor, ca mai apoi sa devina nefolositoare, sa isi piarda sensul asa cum se intampla cu un pom de Craciun la care tii cand il impodobesti, dar pe care il arunci bucuros si fara urma de regret la sfarsitul sarbatorilor. “Elemente ale vietilor oamenilor sunt stocate pe discurile acestea si desi informatia nu mai poate fi accesata, imi place sa pastrez ceva din ea si sa o arat lumii. Este ceea ce da viata lucrarii, acest amestec de nostalgic si familiar impreuna cu prospetimea unei noi forme de expresie.”
Acum, Gentry traieste in Camden si lucreaza in studioul sau din estul Londrei.