Bărbaţii nu au fost niciodată consderaţi drept modele de stapânire a impulsurilor sexuale. Începând cu perioada adolescenţei, libidoul lor începe să crească, iar viitorii bărbaţi intra într-un fel de stare de priapism emoţional din care nu mai ies practic niciodată.
Din punct de vedere biologic, acest lucru este perfect normal, dacă ne gândim că una dintre funcţiile esenţiale ale organismului uman este propagarea genelor. Lucru pentru care bărbaţii sunt mult mai apţi decât femeile. În timp ce bărbaţii, pot, cel puţin teoretic, să conceapă zilnic, femeile pot face asta, cel mult o dată la nouă luni.
Motivul pentru care bărbaţii nu concep zilnic, pe lângă acela că este practic imposibil pentru ei să poată creşte ataţia copii câţi pot face, este însă acela că oportunităţile nu sunt nici ele atât de dese pe cât le-ar putea ei (cel puţin teoretic) face faţă. Sexul necesită acordul unui partener, ori femeile, spre deosebire de bărbaţi, sunt mult mai selective când îşi aleg un partener. Fapt care îi determină pe bărbaţi, de voie, de nevoie, să dezvolte o serie de comportamente cum ar fi negarea propriilor instincte, stăpânirea impulsurilor sexuale, fidelitatea. Adică tot ceea ce presupune monogamia.
Dar ce se întâmplă atunci când posibilităţile sunt nelimitate iar bărbaţii pot avea cât de multe femei doresc? Foarte puţini reuşesc să se stăpânească în continuare. Cei mai mulţi însă dau curs oportunităţilor de fiecare dată când acestea apar.
Împăraţii şi tiranii sunt poate cel mai bun exemplu în acest sens. Iar cel mai cunoscut caz este al unui despot care a trăit în secolul al XVIII-lea şi care a avut 888 de copii cu cele 500 de concubine ale sale.
În zilele noastre, exemplele de bărbaţi puternici cum ar fi Donald Trump, Bill Clinton, Tiger Woods, John Edwards, JFK, Jesse James sau Arnold Schwarzenegger, cu numeroasele lor soţii şi legături extraconjugale sunt comparative cu ceea ce se întâmpla acum două secole.
“Când bărbaţii au mai multe oportunităţi, ei au tendinţa de a le da curs”, a declarat psihologul Mark Held din Devenr. În unele cazuri, tendinţa de a avea cât mai multe experienţe sexuale vine din nevoia permanentă de confirmare a propriilor calităţi. Aceasta din urmă fiind rezultatul unei slabe stime de sine sau a îmbătării cu faimă a celor care se simt puternici. “Sexul este o forţă puternică, iar unii oameni au nevoie de mult efort pentru a o controla”, spunea Dr. Fred Berlin, fondatorul clinicii pentru disfuncţii sexuale Johns Hopkins University.
Pornind de la ideea că dacă ei se iubesc, şi ceilalţi trebuie să îi iubească, narcisiştii sunt cu siguranţă cei care îşi pot controla cel mai puţin aceste porniri sexuale. Ori majoritatea bărbaţilor puternici dezvoltă, într-o măsură mai mică sau mai mare, o formă de narcisism. Fapt ce poate fi explicat prin aceea că fiind în permanenţă adulaţi, ei încep să creadă, să se obişnuiască şi mai apoi să dorească cu frenetism să fie adoraţi.
Narcisismul nu este insă singura explicaţie a infidelităţii. Potrivit profesorului în psihologie Larry Josephs de la Adelphi University, nestăpânirea pornirilor sexuale ţine de o “combinaţie între narcisism, machiavelism şi psihopatie”. Iar cel mai grăitor exemplu în acest sens este Caligula al cărui apetit sexual a devenit legendar. Această combinaţie se numeste în psihologie “latura întunecată” a peronalităţii, iar ea poate exista în cineva în diferite grade. “Bărbaţii care nu dispun de aceste trei trăsături au şanse foarte mici să îşi înşele partenerele chiar şi atunci când se ivesc posibilităţile”, a explicat profesorul Larry Josephs.
Dar nu numai bărbaţii dispun de această “latură întunecată”, ci şi femeile. Atunci când se simt foarte puternice, acestea pot reacţiona în aceeaşi manieră, chiar dacă nu la un nivel atât de ridicat.