În casa cu cinci etaje, vopsită în ocru roșu, din centrul Bucureștiului, un bărbat înalt, de 33 de ani, cu constituție atletică, cu părul șaten deschis și ochii albaștri, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening și un tricou gri, cu mâneci scurte, coboară scările. În brațe are o fetiță într-un body roșu cu alb pe care sunt imprimate un brad, un Moș Crăciun și zăpadă, deși e abia început de octombrie. Dar i s-a părut că arată drăguț în ea. Este sâmbătă, ora 7.30, și bărbatul îi cântă la ureche în timp ce intră cu ea în bucătărie unde, dintr-o dată se aude, pufăind asemenea unui nas înfundat, aburul de la espressorul de cafea. Fetița, Lucrezia, gângurește neîncetat. S-a trezit încă de la ora 6.00 și e plină de energie. Are un perișor blond, ochii mari, albaștri, și clipește rar, ca și când i-ar fi frică să nu piardă ceva. Bărbatul, Lestat, își amintește că Lucrezia „s-a născut cu ochii larg deschiși”, semn al unei curiozități intrinseci.
Peste 10 minute coboară un al doilea bărbat. Are 43 de ani, îl cheamă Perry, este brunet cu ochii căprui, poartă ochelari cu un design simplu, dreptunghiular, cu rame negre, și este îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de pijama. Pășește pe trepte, în picioarele goale, iar în brațe ține, de asemenea, un bebeluș îmbrăcat într-un body alb și cu un tricou albastru. Se duc în sufragerie unde Perry dă drumul la muzică. Pune o melodie a formației The Naughty Ones, însă bebelușul, Orazio, nu pare încântat, așa că Perry se reorientează spre Cesaria Evora. Apasă play și începe să danseze cu băiețelul brunet, cu ochii căprui, care e foarte liniștit, poate pentru că, recent, a reușit să se întoarcă singur de pe spate pe burtică. Asemenea oricui are parte de o victorie personală, și Orazio își duce împlinirea cu relaxare, ca și când, orice obstacol ar mai avea de depășit de acum înainte, va reuși fără probleme. Lestat vine din bucătărie în sufragerie. Cu mâna dreaptă o cară pe Lucrezia, în stânga are biberoanele cu lapte pe care tocmai le-a pregătit. Îi întinde un biberon lui Perry, apoi amândoi se așează cu copiii pe canapea. Lucrezia molfăie tetina cu înverșunare, în timp ce lui Orazio nu pare să-i fie foarte foame. „Poate nu-i place tetina“, îi spune Perry lui Lestat. „Abia le-am cumpărat pe astea și s-ar putea să nu-i placă gustul”, continuă Lestat, iar Orazio abandonează biberonul ca să se uite la pantalonii de pijama ai lui Perry, imprimați cu maimuța Paul Frank. În urmă cu câteva luni, când purta pantalonii ăștia, niciunul dintre copii nu mai mânca pentru că era distras de maimuță, așa că, acum, Perry nu se mai îngrijorează pentru că le cunoaște amândurora reacțiile.
Lucrezia Martine Palma Lou și Orazio Vito Andre s-au născut pe 8 aprilie 2010 și sunt copiii cuplului Lestat Monroe și Perry Zizzi. Tocmai au împlinit șase luni.
*
Lestat Monroe și Perry Zizzi s-au cunoscut în Londra în urmă cu aproape 10 ani. Au devenit un cuplu, au locuit împreună acolo o perioadă, apoi s-au mutat la Paris și, în 2003, au ajuns în România. „Perry a fost primul care a venit aici cu jobul, așa că l-am urmat. Ne săturaserăm de povestea cu relația la distanță pe care o trăiserăm o vreme. Am căutat oportunități de afaceri aici, m-a atras piața imobiliară, și am rămas. Numai că, după câteva luni, Perry a fost nevoit să se mute, pentru doi ani, în Cehia. Nu m-am mai dus cu el. În acea perioadă, pentru că era singur în România, Lestat mergea la multe petreceri. La una dintre ele a cunoscut-o pe Brianna Caradja și, pentru că s-au înțeles bine, au început să petreacă tot mai mult timp împreună. Pe urmă, Brianna l-a cunoscut și pe Perry și așa i-a venit cuplului ideea de a-i propune noii prietene să fie mamă purtătoare pentru copilul pe care și-l dorea atât de mult. „Dacă astfel îmi pot ajuta prietenii, o voi face”, își amintește Lestat spusele Briannei.
*
Lucrezia și Orazio sunt în camera lor, cu pereți de culoarea vaniliei și tavan de culoarea levănțicii. Urmează să li se facă baia de dimineață. Fiecare stă în pătuțul său și, printre bare, urmărește mișcările celuilalt. Lângă Lucrezia se află dulăpioarele cu haine. Fiecare îl are pe al său. În cel al fetiței, lumina este roz, iar în cel al fratelui ei lumina este albastră. Lângă Orazio este un scaun-balansoar de unde, adesea, Lestat, Perry sau bona le citesc copiilor, le cântă sau, pur și simplu, stau de vorbă cu ei. În fața pătuțurilor sunt un dulap cu haine și o etajeră cu cărți, iar în stânga acesteia, ușa de la baie.
Înainte să iasă din cameră pentru a pregăti geanta cu echipamentul copiilor pentru bazin, Perry îi dă jos Lucreziei babețica pe care scrie daddy’s little princess, apoi o dezbracă de pijama, o ia în brațe și i-o întinde lui Lestat, care este deja în baie, pregătit să-i spele pe cei mici. Lestat își pune palmele sub subsuorile Lucreziei căreia carnea albă și multă i se strânge, deodată, în straturi, ca și când ar fi un shar pei. Picioarele și brațele grăsune fac cute, iar obrajii îi sunt roșii și reliefați puternic ca două mere uitate la soare. Lestat o pune pe Lucrezia în chiuvetă și o spală repede, ștergând-o ușor cu un burete moale. De fiecare dată când buretele îi ajunge în dreptul gurii, Lucrezia mușcă din el. I-au dat deja primii doi dinți așa că gingiile îi dau dureri pe care încearcă să și le aline cum poate, în principiu ronțăind tot ce prinde. După câteva minute de spălat și de joacă, Lestat o așază pe măsuța de schimb, o șterge energic, o masează cu ulei și apoi o îmbracă cu un compleu roz, pantalonaș și hanorac, special pentru ședința de înot din fiecare sâmbătă. Când e gata, o ia în brațe și o pune înapoi în pătuț. E rândul lui Orazio să primească același tratament și, pe când Lestat dispare cu el în baie, Lucrezia rămâne singură în cameră și ascultă povești care se aud din iPod-ul de pe șifonier. Vocea care se aude din difuzoare este a lui Perry pentru că, în urmă cu 20 de ani, a fost voluntar Peace Corps în Micronezia unde citea povești pentru copii la postul național de radio. Atunci a primit înregistrările și, recent, le-a transferat în format electronic pentru copiii lui.
În urmă cu cinci ani, când i s-a propus să fie mama copilului lor, Brianna s-a oferit să îl și crească. Înțelegerea era ca Perry, cu Lestat, cu copilul lor, cu ea și cu cei doi băieți ai ei să locuiască împreună în aceeași casă. În schimbul a ceea ce ea urma să facă pentru cuplul Monroe-Zizzi, cei doi o ajutau să își recapete proprietăți naționalizate care îi aparținuseră mamei ei și să îi suporte toate cheltuielile financiare, personale și de judecată, până își lua terenurile înapoi. Pe 19 octombrie 2007, adică de ziua lui de naștere, Lestat a primit un telefon de la Brianna care i-a spus că s-a răzgândit. „Ne-a anunțat asta după ce, timp de doi ani, am încercat să avem un copil împreună. La momentul acela, procesele pentru restituirea terenurilor erau pe rol și mergeau bine, iar noi investiserăm mai mult de 150.000 de euro în toată povestea, atât în cea legată de încercarea de a avea un copil, cât și în cea legată de proprietăți.” Lestat și Perry au rămas cu un gust amar și cu o imensă dezamăgire.
*
Lucrezia și Orazio au fost aduși pentru prima dată la bazin în luna august, pe când aveau puțin peste 4 luni. În mod normal, personalul de la Marriott nu primește copii atât de mici pentru lecții private, însă Lestat o cunoaște pe Michelle Dietrich, managerul World Class Health Academy-Grand Marriott, așa că nu a fost o problemă. „Sunt obișnuiți cu apa din burta mamei. Cu cât păstrează mai mult acest contact cu apa, cu atât nu le va mai fi teamă când vor deveni conștienți de existența ei” e motivația lui Perry pentru rigurozitatea cu care cei doi îi aduc la înot.
În sâmbăta de la începutul lui octombrie, când Lestat și Perry au intrat în bazin cu copiii, toate privirile s-au fixat asupra lor pentru că Lucrezia și Orazio sunt cei mai mici înotători de acolo. Chiar și copiii care sunt la lecțiile de înot și își fac, conform indicațiilor instructorului, lungimile de bazin se opresc pentru o clipă și se uită curios când la cei doi bărbați, când la bebeluși. Lestat o bagă pe Lucrezia cu capul la fund și, când iese la suprafață, fetița chicotește și strâmbă din nas sub privirile amuzate ale unui prieten care a venit de la Londra. Întins pe burtă, peste brațele lui Perry, Orazio ține picioarele întinse și bate apa, semn că știe, cumva, că așa trebuie să facă. De pe margine, Blair, prietenul englez al celor doi, le face poze. Åži el are un fiu, în vârstă de aproape 18 ani, pe care l-a conceput în 1992. Atunci a dat curs solicitării unei prietene care își dorea un copil. Bunny (porecla mamei fiului lui Blair) avea atunci o relație cu o femeie, iar Blair, la rândul lui, avea o relație cu un bărbat. Înțelegerea era simplă. Blair îi dădea lui Bunny recipientul cu spermă și, acasă, cu o seringă, își făcea singură procedura de inseminare. După patru luni de încercări i-a și reușit. Azi, Blair se întâlnește săptămânal cu fiul lui, care știe că tatăl său este gay, dar care nu a avut curiozitatea să întrebe detalii despre felul în care a fost conceput.
Continuare in revista Tabu
2 comentarii