In fata lor se intindea desertul… cuprinzator, larg, linistit, constant si insetat.
“E chiar relaxanta nuanta asta de galben”, i se confesa Zara sotului, intorcandu-se usor spre el in sezlong pentru a-i urmari reactia.
“Nu stiu draga, ma bucur doar ca nu-mi intra nisipul in ochi. Nu e asa enervant cum e la Marea Neagra!” ii raspunse el nonsalant, sorbindu-si cocktailul de ananas si ridicandu-si ochelarii de soare pe nas.
O adiere placuta a vantului misca cateva din frunzele palmierilor si tufisurilor din jur. Apa din piscina se prinse si ea in joc si intreaga oaza se delecta de racoarea intrusa subit in peisaj.
“Cum am ajuns noi in coltul asta de Rai mai stii? Parca a fost un vis…de cand ne-am cunoscut si pana acuma parca am trait un vis… atmosfera aceea romantica din cafeneaua unde ne-am vazut prima oara, intalnirile cu prietenii si rudele mereu bucurosi sa ne vada, serile romatice in doi, plimbarile sub clar de luna, apoi cererea ta in casatorie, tot acolo unde ne-am cunoscut, logodna si nunta ca-n povesti…apoi cadoul cel mai minunat: luna asta de miere aici, cu locurile pe care le-am vazut, excursiile pe care le-am facut peste tot prin Egipt.
Sincer scumpule…cand ma gandesc la toate momentele astea surprinzatoare, rafinate, elegante parca aud un clinchet de cristal care ma insoteste pretutindeni si ma simt imbatata de fericire…”
“ Sincer draga mea… eu cred ca numai vinul e de vina. Din cauza lui vorbesti asa!”
Zara puse indignata paharul de vin jos pe masuta de langa sezlong si se intoarse spre el smucindu-se din scaun.
“ Vai Ovidiu si eu care te credeam atat de sensibil! As fi putut sa jur ca vad o lacrima la coltul ochiului tau! Ma dezamagesti…”
“Ei frumoasa, Zaraza mea, n-o lua asa…gandeste-te bine…toate momentele de care spui…in fiecare situatie am avut alaturi un pahar de vin. Te-am cunoscut la un Mugur de vita, cand vioara canta in surdina si te-am cucerit pe loc! Nici nu era greu, jumatate de munca o facuse deja vinul. Apoi am mers la Ferma Noua a alor mei unde l-ai cunoscut pe Conu’ Alecu si pe mamaia, asa spumoasa si vesela cum esti…normal ca ati petrecut bine impreuna! Cand mi-ai propus prima plimbare sub clar de luna am mers mai bine de 3 hectare cu vinul dupa noi. Si cand am decis sa te iau de nevasta ….am intrat pe siteul ala www.vinuldenunta.ro si am comandat vin de la Murfatlar…macar atata lucru puteam sa fac si eu pentru el, dupa cate a facut el pentru noi! Si am primit mai mult decat m-am asteptat: sticle gratis, de ne-au mai ramas si dupa nunta, 60 de sticle miniaturi pe care le-am folosit ca marturii de a ramas maica-ta cu gura cascata ( si acuma ma suna sa-mi spuna cat e de incantata de sticluta ei cadou). Apoi, daca tot facusem comanda, am zis sa particip si la concursul lor pentru o luna de miere gratis…si…ghici ce?..am castigat!!! Asa ca uite cum am ajuns aici – cu 2000 de euro cazare, transport si excursii, ca in Rai, toate achitate de Murfatlar.
“Cum adica? Vrei sa spui ca in tot ce am trait noi impreuna ne leaga doar ..vinul de la Murfatlar.? In loc sa fii imbatat de dragoste, te-ai lasat imbatat de vin? Ai fost vreodata sincer tu cu mine?”
“Singurul moment cand am avut mintea limpede a fost cand te-am cerut in casatorie, desi stiam ca nu ai cine stie ce zestre, am realizat ca te iubesc oricum. Mi-am zis ca n-as putea sa vin la nunta ta, decat daca ti-as fi eu mire!
“Dragul de tine…ai dres-o! Stiam eu ca il ai in tine!”
“Ce draga…vinul?”
“Romantismul! Sensibilitatea! Offf …poate ca e cazul sa-ti schimbi cocktailul ala scarbos! Chelner…un pahar de vin, te rog!”