Strângea ultimele pahare de la ultimii clienți rămași până în creierii nopții la bar. Fuseseră mulți la început: o gașcă veselă , cu poftă de râs și dans. Gălăgioși, au luat cu asalt vreo două mese. Au plecat pe rând, doi câte doi. În final, au rămas numai el și ea… Ta-dam! Un sms. Încă unul! “La ora asta..?!?” Dar pentru că nu mai era nimeni în bar și alarma lui de sms nu suna așa, a început să caute prin jur. Åži imediat simți lângă picior, sub masă, vibrațiile unui telefon care blipăia sub un șervețel.
“Al ei! Al ei trebuie să fie!”și se însufleți imediat la ideea că ea și-a uitat telefonul în barul lui. Fata avea un ten perfect ,era frumoasă, ce mai!…dar …se uita ca fermecată la tipul de lângă ea. “ Sună!” Telefonul acesta care nu era al lui îl scoase încă o dată din visare. “Te apelează… Cola! Cine o fi? Să răspund? Nu, nu e telefonul tău! Pfiu, gata..poate nu mai sună. Nu fi nebun..dacă era ea? Dacă își caută cu disperare telefonul? Wow…cat de cool e wallpaper-ul ăsta! High-tech, baby!”
„Ești tare! Muzica ta-i nebunie curată! Cât m-am chinuit să găsesc melodia asta pentru ringtonul meu..cum fac să o transfer și la mine acum? Åži poza asta, trebuie să o am și eu! MMS trimis. Åži acum…mesaj șters. Perfect! Nici n-o să își dea seama ca am aruncat și eu un ochi prin telefon.”
Spera să fie telefonul ei, al ultimei fete rămase în bar. Dacă ar invita-o în oraș? Dacă are prieten?… baiatul ăsta, Cola... și deschise imediat Inbox-ul să se convingă. “Oho, se pare că nu..sau da…Bfff, sunt multi, prea mulți băieți în viața ei.”
Åži el, el era un barman la început de carieră. Carieră ca barman, probabil că ei i s-ar părea o prostie. Băieții ăștia îi vorbesc despre cine la restaurante pretențioase, galerii de artă…ia uite, și o întâlnire de afaceri.
Dar o fi ea?
El cu siguranță așa ar fi vrut. Îi plăcea stilul ei. Se potrivea perfect cu stilul lui. Ar fi vrut să o cunoască mai bine. Poate găsește ceva în galeria foto. Oare îndrăznește prea mult?
Dacă mi-a găsi telefonul, tu te-ai uita în el?