Civilizatia inseamna, printre altele, reguli. Este simplu: nu ar putea exista o armonie, un bun mers al societatii, daca nu ar trebui sa respectam anumite reguli, daca nu ne-am conforma toti acelorasi idei impuse (impuse, tocmai pentru a putea sa existe o functionare eficienta). Si totusi, se crede ca e in originile noastre cele mai vechi, biblice – am putea spune – tentatia pentru interzis. De aici se naste intrebarea: cum toleram regulile?
Izvorul dorintei de a incalca…
Sa recunoastem: in fiecare dintre noi isi are adapostul dorinta de a trece pragul interzisului. E ca si cum ne-am lasa dusi de valul inconstientului si am vrea sa escaladam muntele interdictiilor. Dar v-ati intrebat vreodata cum se creioneaza aceasta dorinta pe profilul personalitatii noastre (colective, am putea adauga)?
Ar putea fi curiozitatea. Poate suntem curiosi sa aflam ce se afla in spatele usilor inchise, poate suntem curiosi ce e atat de pretios acolo, incat ne-a fost interzis.
Sau ne-am putea referi la o ambitie naiva, de a-i arata cuiva ca am reusit sa vedem acolo unde nu am fost lasati sa privim. Fiindca, presupun ca e de la sine inteles ca atunci cand exista o interdictie pentru un anume lucru, cu siguranta exista cineva care stie ce se ascunde in spatele interdictiei (mai cu seama, cel care a dat-o).
La urma urmelor, nu excludem nici posibilitatea adrenalinei, a riscului: omului ii place sa se aventureze in mijlocul pericolelor, poate pentru a-si testa limitele, poate pentru ca pur si simplu adora senzatia.
Reusim sa ne controlam? Cum?
Da, reusim sa ne controlam, atunci cand constiinta, integritatea, respectul sunt mai graitoare decat pornirile noastre necizelate. Atunci cand umanitatea din noi vorbeste ferm, nu e indoiala ca vom izbuti sa tinem in frau instinctele.
Cum? Ei bine, Nietzsche spunea ca vointa guverneaza omenirea. Vointa e un mecanism psihic complex, care isi propune un scop si e centrat pe efortul voluntar. Asadar, reusim sa ne controlam daca ne concentram toate resursele energetice, spirituale, intelectuale – si, de ce nu, materiale – asupra problemei. Aceasta este, pana la urma, marea celebrare a umanitatii: faptul ca se poate controla si ca nu cade prada instinctelor – asa cum se intampla in lumea animalelor.
Trebuie sa ne reamintim noua insine care e rolul regulilor. Daca am inteles ca ele sunt elaborate pentru ca societatea in care traim sa-si poata desfasura activitatile intr-un mod cat mai bun, decent, eficient, atunci ne vom conforma din datoria pe care o avem fata de noi insine si fata de cei din jur.