Cand romanul lui Alice Sebold a fost tradus la noi, i s-a spus “Minunatele oase”. Acum, la cativa ani dupa editarea cartii, filmul omonim al lui Peter Stapanul Inelelor Jackson este rebotezat “Din raiul meu”, ceea ce arata clar ca minunatele oase nu au stat pe loc in perioada de timp scursa intre cele 2 aparitii ( alt cuvant binevenit, tinand cont de subiect). Ca am zis de subiect, sa fiu scurt si chirurgical: o fetita de 14 ani, pe numele ei tradus Suzi Somon, ca pestele, este ucisa de un vecin si se trezeste blocata intre rai si lumea noastra, a celorlalti. Prilej pentru ganduri bune si imagini generate pe calculator.
“Din raiul meu” este foarte dulce si bine intentionat. Dar sa fim seriosi, daca nu ai 15 ani si porniri suicidale, chiar vrei sa vezi un film atat de dulce, care si-ar sacrifica pana si coerenta, doar ca sa fie pe placul tuturor?! Suzi Somon, pe numele ei de actrita Saoirse ( pronuntat Săr-șa si care in irlandeza inseamna Libertate) Ronan este o alegere din categoria “cine i-ar face rau unei fetite atat, dar atat! de dragute?”.
Tatal Somon, Mark Wahlberg, se chinuie sa se transforme in ce ar fi putut fi atat de usor prima optiune pentru rol, Ryan Gosling, respectiv un om bun de pus la rana, genul contabil, care ar face orice pentru a afla cine i-a ucis fata. Se chinuie si nu prea ii iese. Cum de chinuit se chinuie toata lumea, inclusiv Susan Sarandon care, desi arata incredibil pentru varsta ei, primeste un rol de desen animat (bunica smechera, cam betiva si non-conformista), rol amuzant doar scos din contextul filmului si caruia oricum bunele intentii ii cam vin de hac pana la final.
Imaginile generate pe calculator duc aproape exclusiv la edulcorarea si colorarea unei povesti care, pana la urma, porneste de la un omor, si inca unul destul de nasol. La fel se edulcoreaza si plecarea mamei Somon, Rachel Weisz – in carte parasirea familiei urma unei idile cu politistul care se ocupa de crima fetei. In film insa politistul ramane doar – pe gura zis, ce-i drept – prietenul familiei. Deci dulce. Cum dulce e si faptul ca nenorocitul vecin criminal al fetitei Somon, Stanley Tucci ( aceasta gura de aer in inflatia de dulce a Raiului ei !) este omorat in finalul filmului si nu oricum, ci prin lovire cu turture si fracturare succesiva – ceea ce si merita pentru ca a patat cu simpla-i existenta asa un film frumos.
Si ca sa nu par complet sarit, tin sa mentionez ca dupa terminarea peliculei, vizionarile test au cerut extinderea scenei mortii criminalului fetitei Somon, nu de alta, dar tot americanul trebuia sa inteleaga ce merita sa patesca oamenii rai. Zis si facut. E multa poezie in Raiul ei ( “ It’s heaven! It’s beautiful!) care de multe ori se lasa cu cascat si uitat in gol sau la ceas.
Pentru cei carora le-a placut totusi excursia in rai si care se intreaba cum a reusit ala mic si barbos sa faca si filme cu altceva decat cu hobiti si oameni cu urechi ascutite, aruncati un ochi aici (macar Kate Winslet pare vie!)