“This Means War” nu este doar ultimul film pe care Odeon Home Entertainment îl lansează pe piaţa românească, pe DVD şi Blu-ray, ci şi un veritabil twist în cariera frumoasei Reese Witherspoon. Cunoscută mai mult pentru cariera ei de actriţă de comedie, fosta “blondă de la drept” încearcă pentru prima oară o partitură de eroină de acţiune. Din interviul care urmează, semnat de Jorge Carreon, puteţi afla mai multe detalii despre film, despre viaţă şi despre dragoste.
Era cazul să ne aşteptăm la asta. Reese Witherspoon, vedetă de acţiune. Tu erai pe bune tipa de la volan, în timpul urmăririi finale cu maşini?
În ultima vreme, tind să fac foarte multe cascadorii. Mi le-am făcut şi în Water for Elephants. A fost un an excelent pentru cascadorie. Acum, am luat o pauză, pentru că sunt uşor predispusă spre accidente. (Zâmbeşte). Dar a fost minunat. M-am distrat atât de mult lucrând la filmul ăsta cu regizorul McG, care e atât de amuzant. E foarte deschis la sugestiile actorilor şi spontan; ne-am amuzat copios din cauza asta. De asemenea, m-a interesat povestea dintre personajul lui Chelsea Handler şi mine. Suntem foarte bune prietene. Mi-a plăcut ideea că explorăm împreună relaţiile cu bărbaţii, dar aceste două femei au grijă una de alta, se susţin şi se sfătuiesc. Ne salvăm reciproc, iar în asta constă originalitatea acestui film.
Cea mai distractivă parte din This Means War e dată de conflictul dintre cei doi tipi care se bat pentru tine.
Doi tipi care se bat pentru tine – iată o fantezie feminină obişnuită. Nu ştiu cum s-o spun mai frumos. Tipa care-şi controlează viaţa şi e în stare să aleagă în principalele domenii ale vieţii ei constituie un concept relativ nou legat de feminitate. Suntem copiii mişcării pentru egalitatea drepturilor, de aceea, resimţim beneficiile libertăţii de alege în foarte multe aspecte ale vieţilor noastre. În tot ce experimentează o femeie, de la condiţia de mamă singură, până la cariere glorioase sau managementul companiilor şi studiourilor. Cred că, acum, opţiunile femeilor sunt diferite şi depind de cei pe care ele îi aleg de parteneri.
Şi, totuşi, mai avem de descifrat misterele întâlnirilor şi relaţiilor perfecte. De ce ne atrage asta pe noi, ca public?
Oamenii visează la dragoste, iar acesta este un lucru minunat. E lucrul care te face să mergi mai departe. Există mereu posibilitatea să apară ceva minunat în viaţa ta. Cred că iubirea nu e niciodată zadarnică. Toate relaţiile şi prieteniile pe care le avem există pentru un motiv bine determinat şi contribuie la ceea ce eşti tu, ca fiinţă. Cred că asta e ideea. Speranţa, Şi în filmul ăsta e foarte multă speranţă.
Filmul pune totuşi o problemă morală în epoca noastră de conservatorism confuz. Oare un “concurs sexual” poate fi considerat o idee bună în a alege între doi bărbaţi?
Haha! Întâlnirile ei online se datorează faptului că tipa are inima zdrobită. A fost trădată în mod oribil de ultimul ei prieten şi e complet răvăşită; un lucru pe care oricine de pe pământul ăsta îl poate înţelege. Eu am înţeles-o. E foarte precaută în privinţa oricărui gen de relaţie. Îi e teamă să iasă din casă, de teamă că i se va frânge din nou inima. Cred că ideea asta presupune ceva curaj din partea ei. Pe când încercam să ne dăm seama dacă va dormi cu tipii ăştia sau nu, a fost dificil. Lumea de afară e atât de diferită. M-am măritat pentru prima oară la 22 de ani, iar acum, m-am recăsătorit. Nu ştiu foarte multe despre întâlniri şi relaţii, de aceea am început să-i întreb pe prietenii mei singuri. Am discutat cu echipa filmului şi cred că am găsit un echilibru agreabil legat de ce anume este prea mult într-o relaţie nouă. O vezi pe tipă că e oarecum agasată de chestia asta, ceea ce e verosimil. E înnebunită după ambii bărbaţi, dar nu ştie dacă e bine să se culce cu ei – şi aşa mai departe.
Nu ne-am dori decât genul de întâlniri pe care le ai tu cu Chris Pine şi Tom Hardy pe ecran. Ai avut vreodată o întâlnire realmente memorabilă?
Am avut întâlniri magnifice în viaţă. Am fost cu adevărat norocoasă. Am avut o zi de naştere cu adevărat incredibilă: cineva a inventat o căutare de comori pentru mine. A trebuit să umblu de colo până colo prin tot oraşul. A fost ceva realmente special.
După ce ai atins un punct culminant în carieră cu Oscarul câştigat pentru Walk the Line, eşti mai îngrijorată de modul în care lumea îţi percepe opţiunile profesionale? Mai există vreun gen pe care vrei să-l încerci pe ecran?
Nu cred că mă interesează să las o moştenire culturală sau aşa ceva. Pur şi simplu, aleg lucrurile la care mă pot raporta. Mă simt legată de locurile de unde vin, de cultura şi tradiţiile de acolo. Acum, mă apropii de pasa în care îmi doresc să mă duc acasă pentru o vreme şi să spun mai multe poveşti dintr-o perspectivă sudică. Există atâta suferinţă şi atâta bucurie în climatul ăla. Pur şi simplu, mi-a plăcut The Help. Mi s-a părut un film atât de stimulator şi mi-a ajuns la suflet, pentru că din zona aceea mă trag şi eu. Îmi doresc să mai fac genul ăsta de filme.
La Hollywood, imaginea e totul, mai ales când o vedetă ajunge la un anumit nivel al succesului. Ţi-e teamă că riscurile pe care ţi le asumi în carieră îţi pot afecta succesul de box office?
Cred că mass media se concentrează prea mult pe box office. Şi mai cred că singurul lucru care contează e calitatea filmului. Dacă oamenii vor filme bune, nu contează în ce formă le văd. Fie că te uiţi la ele pe ecran sau pe DVD, filmele au vieţi lungi, lungi. E atât de important pentru mine ca modul meu de a spune poveşti să fie unul demn. Iubesc ceea ce fac. Mă distrez de minune. Creez personaje. Uneori, joc oameni reali şi aduc un omagiu amintirii lor. E o bucurie şi o onoare.
Care crezi că e cea mai mare prejudecată legată de tine?
Uneori, oamenii presupun că ştiu cine sunt sau ce sunt în stare să fac.Am fost norocoasă, am putut face comedie. Am putut face dramă. Fiecare oportunitate, fiecare film pe care-l faci e încă o oportunitate de a lega noi prietenii şi de a trăi noi experienţe. Nu am fost categorisită în niciun fel ca actriţă, ceea ce e minunat.
