Puțini știu că în 2019 se împlinesc 80 de ani de la apariția uneia dintre cele mai importante invenții dedicate femeilor – ciorapii din nailon.
Polimerul creat de chimistul organic Wallace Caroak a fost vândut odinioară la fel de rapid cum se vând noile modele de telefon iPhone, iar rezistența țesăturii le-a permis femeilor să petreacă mai puțin timp pentru treburile gospodărești.
În data de 24 octombrie 1939, ciorapii de nailon au fost scoși la vânzare pentru public pentru prima data iar prima impresie a fost extraordinară. „Clienții stau la coadă pe trei rânduri în cea mai mare parte a zilei”, relata pe atunci New York Times, menționând că mulți cumpărători erau bărbați. Până la ora 13:00 stocurile din toate magazinele fuseseră deja complet epuizate însă fuseseră date spre vânzare doar 4000 de perechi, prototipul.
Ciorapii costau de la 1,15 la 1,35 dolari o pereche – în funcție de densitatea lor și reprezentau aproximativ patru ore de muncă plătită cu salariul minim. Când a avut loc lansarea națională în luna mai, anul următor, aproximativ 800.000 de perechi s-au vândut încă din prima zi. Inventatorul ciorapilor din nailon a fost un chimist strălucit, Wallace Caroak, care fusese angajat de firma DuPont cu promisiunea că va putea cerceta orice dorește. El a decis să investigheze natura polimerilor, despre care mulți chimiști credeau că sunt prea mari pentru a fi molecule unice.
Până în 1931, echipa sa sintetizase primul poliester și demonstra că polimerii erau de fapt molecule obișnuite cu o lungime extraordinară, teoretic nelimitată. A fost o realizare științifică enormă, fără aplicații comerciale imediate. Deși producea foarte ușor fibre, noul inventat poliester nu putea fi folosit pentru textile. După ce a încercat diferite componente polimerice Caroak a trecut la o altfel de abordare a subiectului de cercetare. Ciorapii din nailon au apărut pentru că DuPont și-a încălcat promisiunea inițială de libertate completă pe care i-o promisese lui Caroak. Pe măsură ce Marea Criză s-a adâncit, compania era nevoită să producă profit tot mai mare în urma investițiilor sale științifice.
Așa că, la începutul anului 1934, Caroak a abandonat cercetările pure și și-a propus să facă o poliamidă care să tolereze apa caldă. După câteva luni de încercări sistematice, laboratorul a avut primul său succes: un material asemănător cu mătasea dar mult mai rezistent. Experimente ulterioare au reușit să transforme producția acestui material într-una accesibilă așa că până la sfârșitul anului 1935, primul fir de nailon era gata pentru testare.
De la început, DuPont a știut că există o piață uriașă pentru noua sa fibră. Acesta a prezentat ciorapii din nailon drept înlocuitori ai celor din mătase care se produceau până atunci, lăudându-se cu implicațiile geopolitice ale reducerii exporturilor de mătase ale Japoniei. Noua fibră a modelat, desigur, harta lumii. Al Doilea Război Mondial a abătut temporar utilizarea nailonului pentru produsele de larg consum spre parașute, frânghii de remorcare, cabluri, plase de țânțari și jachete matlasate. Când parașutiștii aliați au aterizat din cer pentru a lansa invazia în Normandia, ei s-au folosit de parașute din nailon. S-ar fi spus chiar că nailonul este „fibra care a câștigat războiul”.
DuPont a luat o decizie deliberată de a nu promova nylonul ca „mătase artificială”, ci, mai degrabă, ca un pe un produs nou, sintetic și captivant realizat din „cărbune, aer și apă”. Implicația clară a fost că nylonul era mai bun decât mătasea de modă. Așa cum apariția iPhone din zilele noastre a definit o nouă categorie de dispozitive, ceea ce a dus la producerea unor smartphone-uri concurente, tot așa, nailonul a inspirat fibre sintetice similare. După ce au observant rezultatele lui Caroak, chimistii britanici Rex Whinfield și James Dickson au dezvoltat fibra pe care o cunoaștem astăzi drept poliester, folosind acidul tereftalic.
Fibrele sintetice au contribuit la o schimbare fundamentală în modă – cu perdele care se puteau acum usca instant, uniforme care nu mai necesitau niciodată călcare și pulovere care puteau fi spălate fără să intre la apă, astea toate au mai redus din sarcinile casnice ale femeilor din acea perioadă.
Nailonul a devenit de asemenea rapid un sinonim pentru ținutele feminine, inclusiv ciorapul chilot care a înlocuit jartierele și a dus încet spre epoca miniskirt-urilor și emanciparea femeilor.