Ziua de 6 septembrie 2008 a fost o alergătură pentru Ionuț Botezatu. Dis-de-dimineață era la Poitiers, unde participase la un curs. De acolo a luat un TGV spre Paris, apoi un avion spre București și în final o mașină spre Brașov – totul ca să prindă concertul Simply Red, trupa lui preferată. În haosul din Piața Sfatului, Ionuț a încurcat rândurile.
Pe locul pe care-l credea al lui era așezată o fată. Au lămurit confuzia, el s-a mutat cu un rând mai în față și, la nici un minut, a început concertul. Deși era în fața formației preferate, la finișul unei curse de-o zi, Ionuț nu-și putea lua gândul de la noua cunoștință. „Avea părul ei… frumos, adică ondulat și magnetic și a arătat cumva în seara aia”, își amintește el râzând. „Ochi șateni (râde iarăși), păr șaten, ochi căprui, de înălțimea mea, care e o înălțime medie. Cumva carnală. Părea foarte exotică, aveam sentimentul că e din Chile.
Avea pielea întinsă și pomeții pronunțați.” Când Ionuț și prietenii lui au coborât în fața scenei să danseze, a chemat-o să li se alăture. Au făcut și prezentările (Ionuț-Vera, Vera-Ionuț). La ultima melodie, a invitat-o la dans. „E cheesy rău, dar cred că a fost If you don’t know me by now”. Au făcut schimb de numere de telefon și a urmat o serie de întâlniri în decurs de câteva zile, în Câmpina, orașul natal al Verei.
Ea era studentă, avea 19 de ani și urma să plece curând spre Bath, în Marea Britanie, unde studia „ceva cu programare și computere. Lucrează în 0 și 1, așa mi-a zis”. Din cauza distanței, Vera ezita să se implice într-o relație cu Ionuț, care are 27 de ani și este jurist în Ploiești. „Așa mi-a venit ideea proiectului pentru ziua ei”, spune el. „Am vrut să-i demonstrez că sentimentele sunt sentimente indiferent de distanțele dintre noi.
Stăteam cu Vera în brațe pe Muscel, în Câmpina și mi-am dat seama că trebuie să-i transmit la depărtare tot ce-am simțit”. Fotograf amator pasionat, Ionuț a hotărât să creeze o suită de imagini în care să apară textul „La mulți ani, Vera”, scris cu litere volumetrice roșii, de aproximativ 1 metru înălțime. Planul era ca literele să fie ținute de diverse grupuri de oameni, iar el să îi fotografieze.
„Toată lumea, sau tot mapamondul sau toată constelația, dacă vrei, îi spune Verei la mulți ani”. A comandat la o firmă de producție publicitară cele 14 litere, pe care le voia cât mai mari și cât mai roșii „ca să se vadă în orice context, în orice decor”. A cumpărat planșele din care urmau să fie fabricate, le-a transportat la firmă și a supervizat producția. Zece zile mai târziu, erau gata.
Nu toate lucrurile au mers strună când s-a apucat de treabă. Au fost instituții unde nu a reușit să treacă de portar. Directoarea școlii unde a propus prima oară proiectul l-a tratat ca pe un pedofil. Prietenii i-au spus că din enunț lipsește o virgulă. I-a luat șase săptămâni să-l ducă la bun sfârșit. În cele 30 de imagini ale proiectului, apar angajații unei benzinării din Ploiești, copiii de la o grădiniță din Sinaia, puștii de la o echipă de hochei din Ploiești, prieteni de-ai lui Ionuț și un grup de muzicanți ambulanți din Peru.
Cu ultimii s-a întâlnit întâmplător în centrul Ploieștiului și ca să-i convingă să participe, le-a spus că Vera studiază în Argentina. O femeie din grup s-a ridicat în picioare și i-a spus: „Todo por el’amor”. La final i-a trimis Verei fotografiile prin email, chiar de ziua ei, pe 25 octombrie, când ea împlinea 20 de ani. Vera l-a sunat în scurt timp. „Era super-încântată. Fiecare cuvânt pe care îl spunea părea ultimul, parcă nu mai avea aer.
Nu avea credit și am apucat să-i mai spun doar «nu o să mă uiți niciodată» și s-a întrerupt.” Ionuț și Vera au păstrat legătura. Își mai scriu câte un mail, mai schimbă un SMS. „Nu e deloc cum vreau eu”, spune el. „Cred că știm amândoi că mai e mult până să putem trăi împreună. Dar am un plan. Am găsit un concert Simply Red în Brighton, pe 31 martie. Aș vrea să-i dau revista cu articolul și să fie la final întrebarea: vrei să mergi cu mine la concert la Brighton în martie?”
Deci, Vera?