Prietenii noştri de pe Facebook sunt pâinea noastră cea de toate zilele, când scriem pe un website care depinde mult de trafic. Dar adeseori, drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, după cum frumos o ilustra scena Companiei de Pavat cu Bune Intenţii din filmul Highway To Hell (1992). Pe care, apropo, vi-l recomand. Să examinăm, în cele ce urmează, cine conduce trenul care duce spre iadul bunelor intenţii şi cine verifică biletele.
- 1. Aprobacul
Intenţia bună: „Săraca de tine, atâţia nesimţiţi te înjură, eu sunt sufletul bun care îţi va da iubirea pe care n-ai primit-o în copilărie”.
Drumul spre iad: Numai oamenii cu o încredere în sine tinzând spre zero şi Adolf Hitler au nevoie de roboţei care să-i aprobe mereu. Un om viu, cu idei şi sentimente, are nevoie de oameni vii, cu idei şi sentimente. Prin asta nu încerc să spun că ar fi cazul să vă transformaţi subit în hateri. Pur şi simplu, să comunicaţi sincer şi real cu mine. Respectul nu exclude libertatea de opinie.
- Pisălogul privat
Intenţia bună: „Hai să avem o relaţie autentică, bazată pe discuţii lungi, interminabile, despre lucruri care nu interesează pe nimeni.”
Drumul spre iad: De obicei, pisălogul privat e fie pensionar, fie corporatist din acela care stă opt ore la muncă s-o frece glorios, fie şomer. Şi nu are conştiinţa faptului că tu chiar ai treabă. Cel mai grav e când postezi un articol, iar pisălogul privat simte să-ţi comunice opinia lui valoroasă prin discuţii particulare. Omule, când o să vreau o discuţie particulară cu tine, o să-ţi dedic texte particulare. Deocamdată, acela era un articol public şi are până acum 325 de cititori. Ce bine că n-au simţit toţi nevoia să-mi împărtăşească privat valoroasa lor opinie!
- Vânătorul de admiraţie
Intenţia bună: „Vreau să le arăt tuturor ce geniu zace în mine. Nu e o intenţie bună? Păi, pentru mine e cea mai bună!”
Drumul spre iad: Dacă vânătorul de admiraţie s-ar rezuma la propriul lui perete de Facebook, ar fi minunat. I-ai da „unsubscribe” şi v-aţi vedea de vieţile voastre. Dar vânătorul de admiraţie are mereu de comentat la tine şi la o listă de alţii 50. Caracteristica comună a acestor comentarii? Vânătorul de admiraţie le ştie pe toate mai bine decât tine. Mereu. Dacă, mâine, printr-un miraj, Wikipedia ar prinde trup uman, s-ar contura în Vânătorul de admiraţie.
Drumul accelerat spre iad: Există un caz extrem de iritant de vânător de admiraţie: acela care-ţi spune despre ce trebuia de fapt să scrii. „Scrii despre victimele primului război mondial când în al doilea au murit milioane de evrei? Superficialo!”. „Scrii despre Nine Inch Nails, când The Doors au fost chintesenţa muzicii adevărate? Zi că ţi-a dat Jim Morrison o bere!” Nu-l convingi nici cu un par în cap că e dreptul tău să-ţi alegi subiectele şi că tratarea primului război mondial într-un text nu e o ofensă adusă Holocaustului şi nici un text despre Justin Timberlake nu constituie jignire la adresa lui Michael Jackson.
- Sharuitorul dezlânat
Intenţia bună: Să-şi facă publicitate pe spinarea ta.
Drumul spre iad: Dacă vânătorul de admiraţie se rezumă doar la etalat know-how în comentarii, sperând că într-o bună zi vei îngenunchea în faţa lui, căzută într-un extaz dionisiac şi aşa mai departe, Sharuitorul are impresia că peretele tău e şi al lui. Şi nici măcar nu pune chestii care să te privească pe tine, ca să aibă sens sharuirea pe peretele tău. Are de distribuit videoclipuri care nu interesează pe nimeni, reclame care nu interesează pe nimeni sau poezia lui de mâna a paişpea, care, de asemenea, nu interesează pe nimeni. Că dacă interesa pe cineva, distribuiau oamenii din proprie iniţiativă. Sharuitorul nu o crede niciodată, dar îndeobşte, oamenii ştiu foarte bine ce vor. Au capacitate de decizie. Şi dacă nu vor ceva, nu are sens să-i obligi.
- Certăreţul
Intenţia bună (la nivel de declaraţie): „Eu te ţin cu picioarele pe pământ. Fără mine, îţi iei nasul la purtare!”
Drumul spre iad: Niciodată un ins isteric, etern-găsitor-de-nod-în-papură, n-a ţinut vreun arogant cu picioarele pe pământ. Infatuaţii autentici mănâncă cinci isterici la micul dejun, raşi peste omletă. În schimb, istericii cu pricina au un dar de la mama-natură să strice tot cheful omului, să-i inoculeze din energia lor negativă şi… pe scurt, unfriend şi ban. Viaţa e prea scurtă pentru a o irosi cu astfel de persoane.
- 6. Egocentricul
Intenţia bună: O fi, dar sunt mioapă şi n-o văd.
Drumul spre iad: Scrii un text despre epilarea definitivă? „Da, şi eu m-am epilat definitiv.” Unul despre binefacerile apei de trandafiri? „Da, şi eu mă spăl cu apă de trandafiri”. Unul despre violuri de babe trecute de 80 de ani în judeţul Vaslui? „Da, şi eu violez babe, dar numai joia şi sâmbăta.” Pe scurt, toate comentariile egocentricului sunt despre el şi despre cum face şi el ce scrii tu acolo. Dragă egocentricule, uită-te puţin în jur. Există oameni. Şi case. Şi străzi. Viaţa e complexă şi prezintă multe aspecte. Nu te bloca în tine.
- 7. Căpitanul Evident
Intenţia bună: Probabil că C. E. te crede surd şi orb, de aceea simte nevoia să-ţi aducă la cunoştinţă lucruri pe care toată lumea le ştie.
Drumul spre iad: Tu postezi un banc: „Cine e?” „Poşta.” „Câţi sunteţi?” Căpitanul Evident simte instant nevoia să-ţi explice că sexul cu parteneri multipli dăunează grav sănătăţii şi e criticat şi de Biblie. IGNORÂND FAPTUL CĂ ERA UN SIMPLU BANC! Căpitanul Evident e posedat de un spirit malefic cu ochi roşii şi colţi de vampir: Antihazul. De câte ori vede o glumă bună sau un text plin de umor, Antihazul începe să fie torturat de o durere de nedescris. Drept care se înfoaie şi-şi stropşeşte veninul spre textul ăla, până ucide tot umorul din el.
- 8. Master Challenger
Intenţia bună: „Vreau să te provoc, să dai mai mult şi mai bine. Hai, că poţi! Ştiu că poţi!”
Drumul spre iad: Când un om care nu-ţi oferă nimic şi căruia nu-i datorezi nimic vine să te „provoace”, reacţia e de obicei una cu cuvinte din acelea care nu-i plac managerului nostru de marketing Alina Tăbuşcă. (Salut, Alina!) Interesant e că foarte puţini te provoacă la modul „Uite, îţi dau o mie de euro, să dai mai mult şi mai bine.” Pe bune, aş deveni cel mai provocabil om din univers.
- 9. Expertul în femei
Intenţia bună: Ce-i aia?
Drumul spre iad: Expertul în femei a fost educat de bunică-sa de la ţară că o femeie trebuie să fie cuminte şi cu frică de Dumnezeu. De aceea, toate comentariile lui îţi amintesc în permanenţă de condiţia ta de femeie şi de lucrurile pe care condiţia de femeie impune să nu le faci. Eu ştiu unul singur: urinatul din picioare. Deşi, dacă eşti adepta lui Bivolaru…
- 10. Instigatorul
Intenţia bună: „Vreau să fac din tine un om mai bun!”
Drumul spre iad: Instigatorul îţi dă mereu linkuri la alte scriitoare, alte actriţe, alte jurnaliste, alte criminale în serie, etc. şi-ţi explică de ce ele sunt mult mai bune decât tine. Şi că trebuie să faci eforturi, nu glumă, să ajungi acolo. Evident, pe tine nu te interesează să ajungi chiar acolo, pentru că 1) ştii mult mai multe despre fiecare exemplu în parte decât ştie instigatorul şi 2) ţii neapărat să fii tu însăţi, oricât de greu le-ar veni unora să creadă una ca asta. Pur şi simplu, nu toţi ţinem să fim maimuţe. De aceea, unica variantă corectă e tentativa de explicare a ideilor tale despre valoarea personalităţii proprii sau – în caz că instigatorul nu te crede, pentru că scopul lui nu e să comunice cu tine, ci să te irite şi să te complexeze – unfriend şi ban. Comparaison n’est pas raison, zice cu înţelepciune milenară poporul francez.
9 comentarii