MAINE e LASATA SECULUI, dupa care, pana la Paste, credinciosii nu mau voie sa manance deloc carne. În 2014, creştinii ortodocşi vor sărbători Învierea Domnului (Paştele) în duminica de 20 aprilie. (Învierea Domnului este sărbătorită în aceeaşi zi pe stil nou şi pe stil vechi. În 2013, Paştele a fost la 5 mai.) Pe 23 februarie 2014, în Duminica Înfricoşatei Judecăţi, se lasă sec de carne, astfel că din 24 februarie creştinii ortodocşi care postesc vor exclude carnea din alimentaţie. În duminica de 2 martie, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, la finele Săptămânii Albe, este Lăsatul sec de brânză – din alimentaţia celor care postesc vor fi excluse acum şi lactatele. Pe 9 martie este prima Duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei. Postul dinaintea Învierii Domnului este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de peste an ale Bisericii Ortodoxe şi din acest motiv este numit „Postul Mare”. Pe parcursul acestui post sunt doar două dezlegări la peşte – de Buna Vestire şi de Florii. Lasata Secului reprezinta o sarbatoare ce semnifica ultima zi, cand se mai poate manca “de dulce”, inainte de a incepe unul din cele patru mari posturi randuite in Biserica Ortodoxa (Postul Nasterii Domnului, Postul Sfintelor Pasti, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Postul Adormirii Maicii Domului).
Postul cel Mare sau Postul Sfintelor Pasti, este singurul care are doua Lasata Secului, unul pentru carne (Duminica Infricosatei Judecati), celalalt pentru lactate, oua si peste (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).
In lumea satului, Lasata Secului de Pasti pastreaza acte rituale specifice unui inceput de An Agrar celebrat la echinoctiul de primavara. In acest sens, Prof. Ion Ghinoiu afirma: “prin fixarea Pastelui in raport cu echinoctiul de primavara si faza lunara, cele mai importante sarbatori si obiceiuri pagane au fost impinse in afara ciclului pascal, la Lasatul Secului si la Rusalii”.
Lasata Secului este momentul de cumpana dintre vechiul si noul An Agrar “un scenariu ritual de imbatranire si innoire a timpului, in care ritualurile si datinile pregatesc evenimentul si-l consfintesc – adica sunt impartite simetric intr-un ciclu de sarbatori care au loc de-a lungul a doua saptamani, o parte dintre ele fiind celebrate inaintea Lasatului Secului in “Saptamana Nebunilor”, altele dupa, in saptamana “Caii lui Santoader”.
Sarbatorile traditionale desfasurate pe parcursul acestor doua saptamani sunt despartite simetric de sarbatoarea nocturna a Lasatului de Sec, cunoscuta sub diferite denumiri zonale: Strigatul peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaite etc. si pastreaza anumite elemente care sunt specifice noptii dintre ani.
Obiceiuri ce premerg Lasata Secului de Pasti
Revelionul Lasatei Secului este considerat punctul central al ritualurilor desfasurate de-a lungul a doua saptamani, are loc in sambata sau duminica dinaintea de Lasata Secului de carne (deci inaintea Saptamanii albe) o sarbatoarea asemanatoare cu Revelionul care, in functie de zonele geografice, poarta denumiri diferite precum: La Zapostit (Lasatul Secului), Priveghiul cel Mare (priveghi – termen care defineste orice petrecere nocturna), Alimori (nume dat rotii de foc, cu alta semnificatie speciala), Hodaite (nuia cu doua crengi intre care se pun paie, panuse de porumb, fan si se da foc), Opait (denumirea vine de las arhaicul instrument de iluminat) dar in esenta traditia este similara.
Sarbatoarea se desfasura o noapte intreaga, sub cerul liber si era un prilej colectiv de veselie a intregii comunitati satesti, la care toti trebuiau sa ia parte. Ca in toate marile evenimente colective din viata satului si acum se aprind pe dealuri focuri rituale (fiecare aducand lemne, paie sau coceni de porumb) in jurul carora se strang, cu mic, cu mare si petrec pana dimineata, se canta, se chiuie, se joaca, se fac “strigaturi peste sat” asemanatoare cu cele de la Anul Nou sau din sambata Pastelui. Scopul lor era identic – prin comunicare faptelor urate facute de diferiti membrii ai comunitatii satesti, ei erau iertati si purificati. In Maramures, “strigatul peste sat” se incheia cu versurile: „cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele”. Daca cineva lipsea de la ceremonia obstei, era intrebat in ziua urmatoare: „din ce cauza n-a fost aseara la priveghi, ca Dumnezeu stie, mai trai-vom pana la alt an?”.
Punctul culminant al serbarii era incinerarea in camp liber a unei papusi facute din paie. Dupa unii cercetatori aceasta presupune ca in vremuri ancestrale, la ceremoniile innoirii timpului existau jertfe umane. Pe de alta parte, obiceiul Papusii din paie – existent aproape la toate popoarele si practicat si acum (a se vedea traditiile secerisului) sugereaza ca de fapt ar fi o practica de stimulare magica a fertilitatii pamantului.
Saptamana Nebunilor coincide cu “Saptamana branzei”, denumita si “Saptamana alba”, in care, pentru a se putea pregati treptat intrarea in Postul Mare, dupa ospetele din “Caslegii de Iarna” (perioada intre Craciun si Lasatul Secului, cand se fac petreceri, nunti, oamenii se distreaza, se mananca de toate – de fapt se fac abuzuri), se elimina din alimentatie carnea si “clisa” (slanina) si sunt admise branzeturi, lactate si oua.
Numele de “Saptamana Nebunilor” are doua semnificatii. Pe de o parte, in unele zone ale tarii ca Banat, Muntenia, Transilvania – era perioada ingaduita sa se casatoreasca, cei care n-au reusit sa faca asta in timpul petrecerilor – deci a Caslegilor. Cea de-a doua – Saptamana Nebunilor este legata de crearea imaginii de imbatranire, moarte si renastere a timpului calendaristic – identic acum la Anul Nou Agrar, cu cel al Anului Nou calendaristic.
In Joia Furnicilor situata in Saptamana Alba, femeile aduceau ofrande acestor insecte, facand o turta din faina sau malai, pe care o ungeau cu unt sau branza si o puneau pe un musuroi, crezand astfel ca acestea nu vor face pagube in timpul verii.
Legarea granelor este o datina celebrata de Lasata Secului, pentru ca pasarile si toate daunatoarele sa nu distruga recolta.Traditia este ca peste zi sa nu se puna de loc mana pe cereale si nici sa se dea din acestea de mancare la pasari si animale, doarece superstitia este ca atunci recolta va fi distrusa pe camp de pasari si daunatori. Seara insa, se iau graunte diferite in gura, se iese in curte si stand cu ochii inchisi se scuipa la oratanile curtii, apoi se spune: ”cum nu vad eu acuma nimic, asa sa nu vada nici pasarile holda mea”.
Baterea alvitei (halvitei) reprezinta un alt obicei de Lasata Secului, de fapt o ceremonie practicata in sudul tarii. Este tot un prilej de mare veselie colectiva, o petrecere tinereasca organizata mai ales de catre adolescenti. Alvita legata cu o sfoara, este plimbata prin fata tinerilor care organizati pe echipe de cate doi, cu mainile legate la spate, incearca s-o prinda cu gura, lucru extrem de dificil, cel mai ades reusind doar sa se murdareasca pe fata si pe haine.
Vergelul sau refenelele sunt petreceri din comunitatea satului, care au loc in duminica Lasatei Secului. Este de fapt ultimul prilej de distractie colectiva, inainte de a se intra in perioada Postului Pastilor. Sarbatoarea are loc dupa asfintitul soarelui si este legata prin tematica de ceremonialul Mascatilor, dar se reduce doar la un schimb de strigaturi satirice intre fetele batrane si “tomnaticii” ce au ramas necasatoriti.
VEZI MAI MULT AICI: