Scriu tinut la verticala doar de energizante pentru ca aproape e colapsul si astazi pe drumul de intoarcere de la Buftea unde nici nu stiu cum am filmat am patruns adancurile zicerii sa mori de somn si jur ca nu e o vorba goala.
Dar oboseala asta extrema dincolo de raul fizic te duce intr-o aripa aproape meditativa si pe langa asta acum ascult This Mortal Coil asa ca sunt deja scufundat in Mariane si nu e rau deloc.
Nu stiu cand a trecut o luna de cand am inceput joaca asta care a devenit mult mai mult de atat si ne-am dat seama de ast lucru in ultimele trei zile cand atmosfera astui shou ni s-a inspiralat in coloana.
Acum 3 luni am luat o carte de povestiri bizare si prima era despre un impiegat. Si din seara aia nu am mai putut sa dorm din cauza unei sine de tren. Era o sina luminoasa pe care o vedeam in timp ce plangeam in interior de bine si de rau si care era centrul universului. Si acum vine fraza tip: ceva puternic de undeva mi-a spus ca trebuie sa fac ceva cu sina aia. Si dupa aceea l-am recitit pe Buzzati pentru ca mi-am adus aminte ca slova lui e atat de teatrala si filmica si ca vroiam sa fac un scurt metraj acu doi ani. Pe care o sa-l fac. Dar pana atunci am mai gasit 4 povestiri care s-au urcat pe sina luminoasa ce se transforma si in scara si pe care bantuiau oameni haituiti care la randul lor ma haituiau si pe mine.
De parca nu era de ajuns ca am un somn haotic. Cand il am. M-am urnit greu si chinuit de intrebari legate de cati oameni imi trebuie cine sunt aia si daca sunt liberi si doritori si cum o sa repet si cand. Si pana la urma m-am plictisit de nehotararea asta si de chinurile si tripurile nocturne cu sina/scara si am inceput treaba. Vorba lui Naum : „Copilu, daca e sa iasa, iese orice ar fi. Si daca nu e sa fie, nu e, orice ai face tu”.Si mi-e frica sa spun ca a iesit pentru ca mai e o zi si mai e enorm de lucru si sunt schimbari multe si costume si intrari si iesiri si cel mai frica mi-e sa nu stric eu tot pentru ca trebuie sa stau la lumini sa schimb muzica si sa citesc si texte si oamenii astia au venit si au lucrat cu atata drag zile si nopti desi au proiecte mult mai importante in acelasi timp si eu nu am avut sa le dau banuti si tot ce am facut e cu finantele noastre pentru ca nu ma pricep sa strang sponsori mi-e ciuda pe mine pentru asta si mi-e frica pentru ca ar putea sa iasa ceva frumos si….Gata.
Ma duc sa dau cu mopu.
Cristian Balint
P.S. Multumiri infinite lui Qostaqe Marius care a facut sina aia bantuitoare sa fie reala. Cand am aprins-o prima data a fost exact cum am visat-o. Dejavueeeeeeeeeeeeeeeeeesc.
Detalii despte spectacol – aici.