După ce Emagic a deschis tărâmul glorios al mutării festivalurilor în Ilfov, prin aranjamentul amical cu băştinaşii de pe raza comunei Tunari “eu te las gratis la BESTFEST, tu nu-mi iei chirie”, restul organizatorilor au preluat ideea. Sau, poate, i-au adus tribut. În seara asta, Sublime România şi trupele de tribut Muse Italian Connection (Muse), Daylight (Coldplay) şi Zen Garden (U2) vă dau întâlnire în faţa Primăriei Otopeni şi vă vor încânta cu iluzia că urmăriţi gratis originalurile. Gratis, pentru că accesul este liber.
Dar, pentru că nu vrem să vă lăsăm să mergeţi cu mâna goală la un astfel de eveniment, vă vom da chiar în clipa asta un glosar de termeni care să vă lumineze calea (în caz că apare vreo problemă cu iluminatul public 🙂 )
Trupă-tribut: Este o formaţie alcătuită din oameni foarte buni la imitat alte persoane şi încântaţi să nu aibă nimic original de creat. Aceştia profită de faptul că A) muzicienii originali nu pot fi concomitent în Veneţia, Italia şi Veneţia de Jos (Jud. Braşov), B) muzicienii originali şi-au făcut reciproc gulere din nişte chitare, C) muzicienii originali cântă acum doar la harfă, de-a dreapta Tatălui. Dacă sunt buni imitatori, profită şi publicul. Dacă nu, riscă să încaseze infinit mai multă ură şi bătaie, pentru că au de a face cu un public fanatic şi, în cel mai scurt timp, vor ajunge să fie înjuraţi cu năduf pe toate siteurile de fani şi forumurile dedicate muzicianului original.
Impersonator: Echivalentul uman al maimuţei. La bătrâneţe, bolile sale degenerative duc spre confuzia completă cu originalul. Recomand Color Me Kubrick (film cu John Malkovich).
Trupă multi-tributară. Cam cum e politeismul în religie. Trupe ca Gabba (care spun că fac tribut ABBA şi totodată tribut Ramones – “Ce are ABBA cu Ramones?” veţi întreba voi. “Păi de la ABBA iau cântecele şi de la Ramones, stilul”, vom răspunde noi), sau Beatallica (trupă care dă tribut, amestecat, ba celor de la Beatles, ba celor de la Metallica). Aşteptăm cu nerăbdare o trupă tribut pe nume Rage Against the Azur.
Trupă de coveruri. Aţi văzut lăutari la nuntă? Vă cântă şi Zaraza, şi De-ai fi tu salcie la mal, şi Love Me Tender, şi Mă dusei să trec la Olt. Ei, bine, lăutarii ăia sunt trupă de coveruri pentru o seară.
Australia. E leagănul internaţional acceptat al tributurilor. Pentru că insula e mică şi cu zăcăminte naţionale de jenă minime. Pentru că nu toată populaţia poate să fie Kylie Minogue. Şi pentru că succesul rapid e ceva mai tentant decât cel lent. Ah, da, şi pentru că muzicienii originali se lăsau duşi greu pe cel de-al cincilea continent. Aşa au apărut repere ale industriei tributurilor ca Bjorn Again (tribut ABBA), The Australian Pink Floyd Show, The Beatnix şi Zeppelin Live.
Trupe spin-off . Ocazional, câte un membru original al trupei tributate e silit de gaura din buget şi de nostalgia vremurilor frumoase de odinioară să înnobileze prin prezenţă o trupă tribut. Aşa şi tobarul Deep Purple Ian Paice şi Purpendicular. Brusc, e ca-n seriale. Totul devine un spin-off.
Când tributul e mare, sexul nu mai contează. Ăsta nu e un termen, ci o constatare. Dar dacă te uiţi la trupa masculină Mandonna sau la trupa feminină The Iron Maidens – unde şefa îşi spune chiar Bruce Chickinson, rişti să ai insomnii trei nopţi la rând.
Reet Hot Chili Peppers. Cel mai ridicol nume de trupă tribut din istorie. Cam ca mărcile Pawasonic, Adibas şi Mike.
Glory bonus: Dacă eşti un tribut reuşit, poţi primi o ofertă din partea trupei originale. De exemplu, între 1992 – 2003, Rob Halford a părăsit Judas Priest şi a fost înlocuit cu solistul unei trupe tribut, British Steel. Chitaristul trupei KISS, Ace Frehley, a fost înlocuit în 2002 cu un băiat din trupa tribut Cold Gin – şi a devenit compozitor de bază al celor de la KISS. Sau, ca în cazul trupei YES, după ce Jon Anderson a căzut pradă bolii, a fost înlocuit de un “tributar” – solistul de la Close to the Edge, în 2008. Acesta a fost înlocuit, în 2012, cu alt cântăreţ dintr-o trupă tribut, Roundabout. Sperăm că înlocuirile din Yes nu vor ajunge să surclaseze numărul trupelor tribut.