Statele din Uniunea Europeană au construit peste 1.000 km de ziduri de graniță de la căderea Zidului Berlinului în 1989, a descoperit un nou studiu despre fortăreața Europa.
Cercetătorii în domeniul migrației au cuantificat infrastructura anti-imigranți a continentului și au constatat că UE a trecut de la doar două ziduri în anii 90 la 15 până în 2017. Zece din 28 de state membre care se întind din Spania până în Letonia au construit astfel de ziduri de frontieră, cu o creștere accentuată în timpul panicii migrației din 2015, când au fost ridicate șapte noi bariere.
În ciuda sărbătoririi din acest an a momentului în care a căzut Zidul Berlinului, Europa a finalizat lungimea echivalentă a șase astfel de ziduri ale Berlinului de atunci. Zidurile sunt concentrate mai ales pe împiedicarea migranților fără documente și refugiaților să ajungă în Europa. Creșterea numărului de bariere a coincis și cu creșterea numărului partidelor xenofobe pe întregul continent, 10 din 28 astfel de partide câștigând peste jumătate de milion de voturi la alegeri.
„Istoria proprie a Europei arată că construirea zidurilor pentru rezolvarea problemelor politice sau sociale are un cost inacceptabil pentru libertate și drepturile omului”, a declarat Nick Buxton, cercetător la Institutul transnațional și editor al raportului. “În cele din urmă, aceste ziduri vor dăuna și celor care le construiesc, deoarece creează o fortăreață în care nimeni nu va mai vrea să locuiască. În loc să construiască ziduri, Europa ar trebui să investească în stoparea războaielor și sărăciei care alimentează migrația.” Zeci de mii de oameni au murit încercând să migreze în Europa, după o estimare din luna iunie a acestui an, cifra fiind de peste 34.000 de la fondarea UE în 1993. În 2017 au fost înregistrate 3.915 de victime. Raportul a analizat, de asemenea, opt operațiuni de salvare maritimă ale UE, dintre care șapte au fost realizate în mod special de agenția de frontieră a UE Frontex. Cercetătorii au descoperit că niciuna dintre operațiuni, toate desfășurate în Marea Mediterană, nu a avut ca obiectiv principal salvarea oamenilor – toate fiind concentrate pe „eliminarea criminalității în zonele de frontieră și încetinirea migrației popoarelor strămutate”. O singură operațiune Mare Nostrum, care a fost realizată de guvernul italian, a inclus organizații umanitare în flotele sale.
„Aceste măsuri au ca unic rezultat faptul că refugiații sunt tratați ca infractori”, a declarat Ainhoa Ruiz Benedicto, cercetător pentru Delàs Center și co-autor al raportului.