Din modă și până în lumea artistică – sau youtube unde un videoclip arată cum să faci gelatină – această nouă divă a momentului are un succes virtual incredibil.
Există chiar și un grup de Facebook pentru pasionații de gelatină. Denumit Show Me Your Aspics (arată-mi aspicul) acest grup numără aproximativ 30.000 de fani de produse alimentare fluctuante, adesea menționate cu numele „Jell-O” (o firmă faimoasă din SUA) sau „jeleu” după cuvântul utilizat în majoritatea celorlalte țări. Membrii împărtășesc fotografii din cărți de bucătărie retro sau videoclipuri cu diferite jeleuri făcute-n casă.
O parte dintre ele sunt apetisante, o mare parte din ele nu prea sunt, dar toate se califică la categoria „ciudat de satisfăcătoare” – o categorie de conținut web care a apărut pe Reddit în 2013 și încapsulează o varietate de lucruri cotidiene, dar încă hipnotice – cum ar fi vizionarea oamenilor care storc coșuri, pocnesc baloane, se joacă cu slime, etc.
Întrebarea de ce unii consideră că gelatina este atât de incredibil de importantă este subiectivă. Până la urmă sunt destule alte pasiuni inexplicabile apărute în spațiul virtual. Ceea ce este clar este că farmecele gelatinei captivează tot mai multe zone: în ultimul timp, lumea modei și a artei a preluat trendul.
Pentru colecția de primăvară-vară 2020, Balenciaga a prezentat trei rochii cu niște forme de gelatină și care săreau elastic la fiecare pas al modelelor. La Alexander McQueen, Kaia Gerber a purtat o rochie asemănătoare petalelor, evocatoare a florilor din torturile de jeleu 3D (deserturi artistice populare în Mexic și Vietnam). La Issey Miyake, rochiile în dungi orizontale semănau de asemenea cu gelatina.
Apoi, există designerul irlandez contemporan Sinéad O´Dwyer, care modelează siliconul direct pe modelele sale, realizând astfel îmbrăcăminte viu colorată, o metaforă vizuală sugestivă între gelatină și carne.
Gelatina este relevantă și pentru lumea artei, pentru modelabilitatea sa care o transformă într-un mediu util pentru experimentare. Începând cu 2007, artiștii culinari Bompas și Parr lucrează la arhitectura jeleului, cum ar fi o versiune portocalie gelatinoasă a Palatului Buckingham. Munca lor l-a inspirat, de asemenea, pe fotograful Jenny van Sommers să creeze filmul The Jelly Film, în care patru jeleuri își exprimă personalitățile prin dans (doar urmăriți-l).
Mai recent, așa cum s-a observat în New York Times Magazine, arta s-a bazat pe senzualitatea cărnoasă a gelatinei. Artista Alison Kuo (un alt membru Show Me Your Aspics) a vorbit despre „noțiuni de sacrificiu” prin manevrarea gelatinei într-un spectacol live la Manhattan, la începutul acestui an. Duo-artistul Lazy Mom și fotograful Joseph Maida folosesc amândoi gelatina pe Instagram. Și oricum, industria mondială a gelatinei este în creștere – se estimează că va valora 4 miliarde de dolari până în 2024. Hai să investim cu toții în gelatină!