Unii din cei mai inovatori muzicieni britanici ai momentului, mini-orchestra art-pop The Irrepressibles va prezenta, luna aceasta, in premiera la Bucuresti, spectacolul Nude, o inedita punere in scena a celui mai nou album al trupei. Show-ul are loc sambata, 23 martie, de la ora 22, la Control Club – Sala Berlin (Constantin Mille, 4). Biletele s-au pus in vanzare pe Easytickets.ro.
Alternand intre a-si monta spectacolele in cluburile din intreaga lume si in cadrul unor evenimente de la Barbican si Queen Elizabeth Hall, in Londra, Cité de la Musique din Paris, Teatrul National Budapesta sau Opera din Oslo, The Irrepressibles sunt in primul rand un colectiv artistic initiat de muzicianul Jamie McDermott. Colectivul functioneaza ca o mini-orchestra de camera electro-baroca, ale carei performance-uri se adapteaza de la o scena la alta, dar sunt la fel de bine primite, pastrand aceeasi aura grandioasa, elementele de coregrafie si scenografie, si intreaga desfasurare de forte conceptuale si audio-vizuale.
In timp ce sunetul de baza al The Irrepressibles a fost comparat cu David Bowie, Kate Bush sau Antony & the Johnsons, iar zona muzicala a pop-ului orchestral are o consistenta traditie in spate (de la Scott Walker la Patrick Wolf), adevarata unicitate a grupului sta in modul in care show-urile lor imbina toate aceste influente intr-o naratiune performativa si plina de semnificatii si de aspecte ale prezentului. Cu toate acestea, incarcatura emotionala a pieselor si a versurilor este cea care razbate prin prezenta queer a lui McDermott.
Prima incarnare a grupului, careia i-a corespuns si primul spectacol, a fost Mirror Mirror, in 2010. Albumul omonim a fost lansat dupa 8 ani de activitate, dovedind astfel ca intreaga lor structura se desfasoara complet numai in contextul live, albumele fiind doar o metoda de a documenta cate o etapa. Nude, spectacolul cu care vin si la Control, este o a doua incarnare a trupei. Temele de auto-cunoastere si acceptanta pe care le exprima McDermott in versuri raman si aici nucleul conceptual – generand o muzica sincera, printr-un proces de creatie personal, sincer si catartic. Chitara, pian, vioara, violoncel, contrabas, percutie (plus intreaga componenta luand forma unui cor vocal) – sunt roluri pe care membrii trupei le preiau pe rand, in timp ce muzica se succede ca actele unei piese de teatru.
In cuvintele lui McDermott, “atmosfera e Lynch-iana – chitara reverberata, backing vocals in stilul intim al doo-wop-ului anilor ’50, fuzionand cu drum machine-urile anilor ’80 si cu structuri organice de polifonie compozitionala si vocala”. Dar toate aceste elemente nu sunt doar pastise sau idei aruncate laolalta, ci fac parte dintr-un aranajament orchestral continuu, menit sa ilustreze temele diverse si complexe din muzica The Irrepressibles – probabil cea mai viabila metoda prin care personalitatea in aparenta excentrica si flamboaianta, androgina, a lui McDermott poate fuziona in persona lui de pe scena.