Toţi amatorii filmelor istorice cu capă, spadă şi peruci supraetajate, precum şi cei care duc dorul menage a trois-urilor regale de tip Arthur-Guinevere-Lancelot vor iubi cu pasiune A Royal Affair, propunerea Danemarcei pentru Oscarurile de anul viitor.
Danemarca nu putea rămâne mai prejos de avalanşa de filme cu încărcătură politică şi history-based, nemulţumite de corupţie şi tânjind după o lume mai bună şi mai dreaptă, filme cu care ne-a răsfăţat piaţa în ultima vreme, de la Iron Lady şi până la infantilisme de genul Abraham Lincoln, Vampire Hunter. Dar să nu uităm că Danemarca e o monarhie. Cum să nu aleagă blânzii danezi o perioadă istorică obscură, coruptă până în măduva oaselor, cu o curte de intriganţi, de ipocriţi şi de impostori cu mentalităţi medievale, care, prin sacrificiul personal al unui iluminist – medicul german Johann Struensee, vor păşi pe calea reformei şi a mai-binelui? E o iniţiativă curajoasă, cu o patină vintage care ignoră cu seninătate tehnologia care pare să domine cinematografia anului 2012, şi cu o uşoară tentă de romanţare a personajelor, care, de asemenea, seducătoare, ca o carte veche cu coperţi de catifea, cu Chanson du Roland şi Cântecul Nibelungilor peste care dai, din întâmplare, la un anticariat.
Excelentă prestaţia actorului Mikkel Folsgaard, interpretul debilului rege Christian al VII-lea. Modul în care îl interpretează pe acest rege-clown parcă rupt din “piesele istorice” ale lui Shakespeare, cu nobleţe, dar totodată cu momente de luciditate şi durere, e impresionant. Nu degeaba a plecat cu un Urs de Argint pentru rol principal masculin de la Festivalul de la Berlin.
Excelent şi twist-ul din toiul poveştii: când Struensee pune, în final, mâna pe putere, îşi pierde şi el controlul pentru o clipă. Drept care, îl pune pe rege să renunţe la puterea executivă şi o ţine pe regină drogată cu laudanum. Desigur, cu intenţii nobile. Dar şi aşa… e un mod excelent de a sugera că graniţa dintre iad şi bune intenţii este uneori imperceptibilă.
2 comentarii