Tabu
lifestyle

Urâţi cu argumente, vă rog frumos!

Ieri, în timpul unui eveniment, am fost bruscată verbal într-un mod oripilant de două persoane. Justificarea lor: “Şi tu scrii violent, care-i problema?”

Poate că scriu violent, adeseori extrem de acid şi niciodată cu prea multă înţelegere, dar ÎNTOTDEAUNA argumentat. Dacă decid că un act artistic, o persoană sau un fenomen sunt

într-un punct greşit al existenţei lor, explic într-un mod destul de inteligibil pentru oricine care sunt fundamentele pe care îmi bazez opinia. Simpla înjurătură, goală de argument, nu te transformă miraculos într-un justiţiar al dreptei cauze, ci într-un scandalagiu lamentabil. După un îndelungat apel la comunicare, am reuşit să înţeleg că problemele lor rezidă în:

A) “Feminismul meu”

Eu nu sunt o feministă. Susţin egalitatea şanselor şi distincţia pe bază de competenţe. Dacă apare un loc de muncă şi sunt doi candidaţi, un bărbat şi o femeie, cred că jobul ar trebui să fie al aceluia dintre ei care e mai bine pregătit. Urăsc nesimţirea, mârlănia, lipsa raţiunii, independent de sexul celui înzestrat cu acestea. Că îndemn victimele violenţei domestice să ia măsuri, iar ele întâmplător sunt femei? E un fapt al vieţii. Dacă femeile ar bate preponderent bărbaţi, aş îndemna bărbaţii să nu se lase bătuţi, aşa cum fac acum cu femeile.

Dar hai să presupunem prin absurd că aş fi feministă vajnică, cu fuioare de păr la subsuori şi mustaţă de husar. Ar fi dreptul meu, într-o ţară liberă, să cred în ce consider eu că mă reprezintă, atâta timp cât lucrul ăsta nu te prejudiciază pe tine direct. Cât timp mustaţa mea de husar nu-ţi bate-n uşă şi nu-ţi fură mileul de pe televizor, n-ai de ce să vii să urli public la mine pentru că-s feministă.

B) “Frustările mele”

Eu nu sunt o persoană invidioasă, care să-i urască pe alţii pentru lucruri care mie mi-ar lipsi, ipotetic. Frustraţii sunt, conform DEX, persoanele cărora le lipsesc anumite lucruri. E adevărat, nici eu n-am elicopter privat sau diplomă în fizică cuantică, în schimb îi pot respecta pe cei care le au pentru că au depus anumite eforturi pe care eu nu pot sau nu sunt dispusă să le asum. Înţeleg că suntem diferiţi, respect lucrul ăsta şi nu am sentimente negative faţă de nimeni pentru ceea ce este sau ceea ce are. Dacă nu-mi poţi explica ÎN CE CONSTAU “frustările” mele, nu îmi poţi spune că sunt “frustată”. Lucru valabil pentru oricine altcineva.

C) “Textele mele proaste”

Înţeleg faptul că nimic nu e perfect pe lume, cu atât mai puţin textele mele. Înţeleg şi faptul că n-au cum să placă tuturor. Nici măcar Elvis nu plăcea tuturor. Şi el era rege, sau aşa ceva.

Foto: Foothills Magazine

Dar când vii până la evenimentul meu să-mi arunci ura ta în faţă – eu nu m-aş duce la un concert al lui Connect-R să fac asta, pentru nimic în lume, pentru că pot accepta faptul că pe piaţă există o cerere şi o ofertă, iar altora le place muzica lui  – fă-o cu un eşafodaj beton de motive. Fă-o în aşa fel încât să se înţeleagă clar în ce anume rezidă problema ta. “Arată-mi tu textele şi-ţi arăt eu ce e greşit în ele” e răspunsul care m-a făcut să râd singură, în hohote, în drum spre casă.

Şi nu în ultimul rând: Eu SCRIU despre lucrurile pe care le resping şi motivele pentru care le resping. Scrisul meu nu ia omul de guler, nu înşfacă o bâtă şi nu dă în cap nimănui. Nu se duce peste om să-l hărţuiască. Nici măcar nu se adresează direct cuiva. E ca datul de pumni în perete. Nici măcar nu e în programa de bacalaureat, să i se impună cuiva să-l citească. Poate fi ignorat cu seninătate. În schimb, un om care vine să-ţi urle în faţă, nu.

Pe scurt, dragi prieteni, înainte să vă încărcaţi de furie şi să agresaţi verbal alţi oameni, întrebaţi-vă: “Există motive coerente, reale, serioase, pentru care fac lucrul ăsta? Ce spune acest gest despre mine? De ce să persist în ura mea pentru A, în loc să mă reorientez spre B, pe care, eventual, îl pot chiar iubi? Dacă gemul de căpşuni îmi provoacă urticarie, de ce aleg să-mi îndes pe gât zilnic gem de căpşuni şi urlu de mâncărimi, în loc să îmi cumpăr un borcan de gem de caise şi să uit că a existat gemul de căpşuni în univers?”

Foto: FreakingNews.com

ARTICOLE SIMILARE

Manfred Kets de Vries, călăuza vremurilor iraționale

realitatea

A slabit 20 de kg sub ochii a milioane de oameni

Cum arata Alexandra Stan fara Photoshop!

Ce au ajuns să mănânce modelele pentru a arăta slabe pe podium!

Carla Bruni a acceptat un rol în filmul lui Woody Allen

realitatea

Eva Mendes, criticată că a rămas fără forme

realitatea

5 comentarii

Scrie un comentariu