La finele lui 2013, aflată în Austria alături de fostul ei soţ, Cristian Boureanu, Valentina Pelinel a suferit un accident la schi care aproape a dus-o pe masa chirurgului. Doar ambiţia de a se vindeca natural a ţinut-o departe de bisturiu, aşa că au urmat zece luni în care fostul model a luptat cu durerea şi atrofia, o perioadă de recuperare care s-a încheiat recent, cu succes, spune ea.
Libertatea: Cum e viaţa ta acum?
Valentina Pelinel: M-am bucurat întotdeauna de viaţă şi mă bucur şi acum! Sunt genul de persoană care găseşte ceva bun în orice şi cel mai important, sunt o optimistă incurabilă. Îmi creez propriul meu univers în care au loc membrii familiei mele, prietenii adevăraţi şi fac ceea ce simt, ceea ce îmi place, şi astfel sunt bine cu mine, ceea ce e cel mai important.
Ce rol are sportul în viaţa ta, cum te menţii în formă şi cum te-ai recuperate după accidental la schi?
Sunt o persoană activă. Am realizat cu mulţi ani în urmă că fără sport şi doar urmând un regim alimentar echilibrat, rezultatele nu sunt aceleaşi. În primul rând sănătos, apoi frumos. Frumuseţea vine din interior şi apoi din exterior. Frumuseţea interioară e ceea ce suntem, ceea ce degajam, energia pe care cei din jur o simt, în timp ce frumuseţea fizică e relativă, pentru că gusturile sunt diferite.
În general, mănânc sănătos, dar în vacanţe mai “sar calul”. De două ori pe an, ţin o cură de detoxifiere, dar ca la carte, sub supravegherea doctorului nutriţionist Anda Avramescu. Ea mi-a devenit în timp prietenă şi am apreciat că în loc să mă facă dependentă de sfaturile ei, a preferat să mă înveţe să devin propriul meu nutriţionist. Cât despre mişcare, e parte din viaţa mea.
De curând am încheiat un program de 90 de zile de refacere a masei musculare. A fost imperios necesar să urmez un astfel de program după perioada de câteva luni de repaus datorată rupturii de ligament, suferită într-un accident la schi anul trecut. A fost o perioadă grea pentru mine. Am avut piciorul stâng imobilizat intr-o atelă timp de şase săptămâni şi evident că muşchii s-au atrofiat. Am început apoi recuperarea, am luat-o practic de la zero pentru a reface funcţionalitatea piciorului. Exerciţiile mi se păreau banale, dar greu de executat în acelaşi timp. A trecut şi asta…
Am reuşit să revin în formă, pot să alerg, să fac aerobic, să înot şi, în principiu, pot să fac orice tip de mişcare şi sport pe care îl practicam şi înainte, dar sunt atentă şi menajez genunchiul stâng.
Mai mult: http://www.libertatea.ro/
2 comentarii