În principiu, vestiarul este un loc 100% straight. Puținii sportivi care au declarat public că sunt gay (în fotbal cel mai cunoscut caz fiind al britanicului Justin Fashanu) sunt de acord că bărbații gay nu au loc în vestiar, chiar dacă sporadicele palme pe fund sau săruturi colective de pe teren ar lăsa altă impresie. În plus, nu puțini bărbați gay se arată neinteresați de lumea uneori violentă a fotbalului, cel puțin atât timp cât nu se conformează unei estetici și unui stil de viață gay.
Justin Fashanu și-a făcut comingout-ul în 1990, dar de atunci nu mulți i-au urmat exemplul. Situația unui fotbalist gay este parodiată în filmul ‘Eleven Men Out’ (2005), în care un fotbalist islandez își obligă formația-mamă să joace un amical cu echipa gay locală după ce își face comingout-ul, cu toate că i se recomandă să ‘revină’ în ‘dulap’ dacă mai vrea o carieră în fotbal.
Echipele gay de fotbal amator nu sunt totuși o invenție a filmului. Asociația Internațională Gay și Lesbiană de Fotbal (iglfa.org) organizează campionate similare cu cele mondiale, următorul având loc în vara aceasta la Washington.
În plus, lumea fotbalului a reprezentat întotdeauna o sursă de fascinație pentru bărbații gay. Personalități puternice și care setează tendințe, cum este nimeni altul decât David Beckham, au fost întotdeauna în vizorul gay. Iar în Brazilia, unde fotbalul este religie națională, revista gay G Magazine a convins nu puțini fotbaliști de elită să pozeze nud (Rafael Córdova și Bruno Carvalho sunt doar două exemple), demonstrând că fotbaliștii sunt conștienți de numărul de fani gay, chiar dacă admirația acestora se rezumă la imaginea lor. Aceeași fascinație a bărbaților gay față de lumea fotbalului este surprinsă ironic și de cântărețul Jonny McGovern în melodia ‘Soccer Practice’ (2003), în care sugerează că sentimentul de frăție din fotbal este … gay.