Este induiosator sa vezi un adult realizandu-si un vis din copilarie. S-au facut multe filme si spoturi publicitare pe tema asta. Cand visul se rezuma, insa, la a o vedea pe Natalie Portman in fundul gol si a ii agata la gat un penis de cauciuc (si de minotaur), spre amuzamentul prietenilor tai sariti de 30 de ani, cu burta si gusa de bere, lucrurile se nuanteaza.
Your Highness este o pelicula produsa, scrisa, jucata si, spre usurarea unor regizori autohtoni, neregizata de Danny McBride. Pornind de la ideea ca lucrurile, respectiv povestile, nu mai sunt ce au fost, Maria Ta preia ingredientele tipice (un imparat, doi fii, unul bun si curajos, unul Danny McBride, gras, libidinos si de prost gust, un vrajitor rau, o printesa ce trebuie salvata, o aventura de dus la bun sfarsit) si le suceste in incercarea de a scoate comic din tot si toate.
Cum? Prin raportarea la lumea de azi si la neajunsurile ei, la praful ales de tot ce era candva magic. Intentia nu e rea – au rezultat filme foarte reusite printr-un demers similar, Secretul Armei Secrete al lui Alexandru Tatos fiind unul dintre ele, si inca unul memorabil.
Danny McBride insa nu ridica intentia mai sus de nivelul mijlocului iar comicul nici pana la genunchiul broastei. O gramada de imprecatii, gluma sexuale cu iz de autobaza(si a spune asta este sinonim cu a le lauda!), o inventivitate moderata spre lipsa si un joc actoricesc demn de piesa de sfarsit de clasa a patra, toate neajunsurile se vor justificate prin dorinta autorilor de a parodia un film de capa si spada din anii ‘80. Insa o parodie necesita o inteligenta aparent inaccesibila realizatorilor.
Daca regizorul David Gordon Green a facut cel putin un film, Pineapple Express, in care nu parea sa fie strain de ale umorului, Danny McBride insista sa se propuna pe sine ca eroul negativ (si spun iarasi libidinos, stupid, penibil) care isi descopera calitati de nimeni banuite (aici nu stiu ce sa spun). Personajul sau din Maria Ta – Thadeous, probabil un derivat de la Tidious / Plictisitor, Neinteresant – porneste in viata cu stangul, ca frate mai mic al lui Fabious – James Fabulos Franco, eroul prin definitie. Filmul ii opune constant, Thadeous ramanand coerent cu sine iar Fabious revelandu-se ca dependent de droguri, abuzat (cum altfel decat sexual!) in copilarie si nu tocmai inteligent. Pe parcursul calatoriei celor doi tantalai spre vrajitorul cel rau – Leezar / Justin Theroux, poate singurul actor celebru din distributie care se achita decent de rol – cei doi frati trec prin diverse aventuri care invariabil trimit la homosexualitate, pedofilie, zoofilie, gerontofilie… cred ca le-a scapat necrofilia, probabil intr-un moment de neatentie creativa. Ca in cazul oricarui frustrat, gura este in general cea care face toata treaba. Instrumentele comicului – incongruenta, repetitia, inventivitatea etc sunt substituite exclusiv prin ingrosare.
Am incercat cu greu sa gasesc vreo virtute acestui film – nici macar Natalie Portman nu reuseste sa se prezinte ca atare. Pot doar sa sper ca la nivel terapeutic Danny McBride & co au inregistrat o evolutie.