Opinie: oamenii care au murit în accidentul de la Viișoara și mitul asistaților social

O mărturie îngrozitoare a singurului supraviețuitor al accidentului din Neamț ne arată încă o data că românii nu sunt nici leneși și nici indolenți dar muncesc în condiții de muncă mai mult decât precare, de cele mai multe ori pe salarii de mizerie sau bani la negru.

Singurul care a scăpat cu viață din cumplitul accident de la Viișoara, Ionuț Vîrlan a mărturisit că dormea în momentul când s-a produs accidentul. ”Nu știu ce s-o întâmplat, m-am trezit în apă, s-a spart geamul din față. Eram 10 în mașină. Era și cumnatul meu, Găbițu Nistor, 25 de ani. El era la volan. Era și fratele meu, Ștefan Marian Vîrlan, 26 de ani. Ne întorceam de la muncă. Lucram ca zilieri, la plantat. De trei săptămâni munceam, și la Alba-Iulia, și la Arad. Mai erau cu noi și băieți din partea Iașiului, nu știu numele de familie, era Costeluș, Denis, Andrei, unu de 19 ani, unu de 17 ani. Mai era un om, de 60 de ani, Fănică, din Bârgăoani. Nu știu firma, ne aducea să semnăm, și munceam în mai multe părți. După Paști urma să mergem în altă parte”, a declarat tânărul pentru Mesagerul de Neamț.

Nu există guvernare care să nu critice asistații social, care să nu se vaite că asistații social duc țara de râpă, presa mainstream e plină de titluri care mai de care mai groaznice despre oamenii care nu vor să muncească și așteaptă să le cadă din cer. De fiecare data când se organizează o bursă a locurilor de muncă (de obicei în aprilie și octombrie) apar știrile despre cum asistații social nu vor să muncească. În realitate, povestea cu banii care curg spre asistații social este un mit. S-a demonstrat asta deja anul trecut în primăvară – chiar și Ziarul Financiar – a publicat un material pe tema asta arătând că peste 6,5 milioane de romani intră în categoria așa-numiților "asistați social", însă 60% dintre beneficiarii acestor alocații (adică 3,8 milioane) sunt copii sau persoane aflate în concediu de creștere a copilului. Și asta potrivit informațiilor venite de la Institutul Național de Statistică și de la Ministerul Muncii.

Astfel, din totalul celor 6,5 milioane de asistați social, 3,7 milioane (adică 57% din total) sunt copii care primesc alocație de stat pană la 18 ani (sau pană cand termină liceul), iar 1,55 milioane (24% din total) sunt persoane cu dizabilități sau persoane care îngrijesc oameni cu dizabilități. De asemenea, aproape 280.000 de persoane primesc alocații pentru susținerea familiei (sume acordate familiilor monoparentale sau celor în cadrul cărora veniturile salariale per membru de familie sunt foarte mici), iar 138.000 sunt persoane care primesc indemnizație pentru creșterea copiilor.

Cine întreține minciuna asistatului social care nu vrea să muncească? Printre alții, anul trecut, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: “Am propus eliminarea venitului minim garantat. Primul motiv este că practic în România este o criză a forței de muncă, companiile românești și strâine nu găsesc forță de muncă. Sunt zone în care au început să aducă muncitori din străinătate". A mai adăugat că din punctul lui de vedere venitul minim garantat "este o invitație la nemuncă".

Titlurile din presă arată cam așa: "Vreți ajutor social? La muncă cu voi!", “Lene fără leac: Patru din cinci șomeri bihoreni sunt beneficiari”, “România are o piață a muncii contra naturii”, “Asistații social din Vaslui s-au prefăcut că își caută un loc de muncă”, “Epidemie de…”depresie” printre asistații social din Târgoviște!” și așa mai departe.

Asta în condițiile în care s-au făcut reportaje și anchete despre cum în cele mai multe cazuri oamenii își caută locuri de muncă cu disperare dar fie nu sunt calificați, fie nu reușesc să sară de procedurile pentru angajare. Spre exemplu, fenomenul a fost analizat și într-un raport al Curții de Conturi din 2016. Autorii raportului au comparat numîrul de posturi vacante pentru muncitorii necalificați cu numărul beneficiarilor de VMG apți de muncă. Doar 4% din aceștia ar fi putut ocupa un loc de muncă, adică 8.000 de persoane. Motivul este nivelul extrem de redus de pregătire profesională. Plus multe alte piedici peste care ca asistat social nu ai nicio șansă să treci căci statul nu are o ofertă de muncă reală pentru acești oameni – ci doar diferite mecanisme administrative prin care diverși actori instituționali bifează, pe hârtie, obligațiile fixate de lege așa cum arată și acest material realizat în cazul AJOFM Dolj.

Și de altfel, degeaba vorbim despre asistații social care n-ar vrea chipurile să muncească atunci când de fapt, în România, potrivit unei statistici Eurostat România are cea mai ridicată rată a persoanelor angajate aflate în risc de sărăcie din UE. Deci despre ce vorbim?