Opinie: oamenii care au murit în accidentul de la Viişoara şi mitul asistaţilor social

O mărturie îngrozitoare a singurului supravieţuitor al accidentului din Neamţ ne arată încă o data că românii nu sunt nici leneşi şi nici indolenţi dar muncesc în condiţii de muncă mai mult decât precare, de cele mai multe ori pe salarii de mizerie sau bani la negru.Singurul care a scăpat cu viață din cumplitul accident de la Viișoara, Ionuț Vîrlan a mărturisit că dormea în momentul când s-a produs accidentul. ”Nu știu ce s-o întâmplat, m-am trezit în apă, s-a spart geamul din față. Eram 10 în mașină. Era și cumnatul meu, Găbițu Nistor, 25 de ani. El era la volan. Era și fratele meu, Ștefan Marian Vîrlan, 26 de ani. Ne întorceam de la muncă. Lucram ca zilieri, la plantat. De trei săptămâni munceam, și la Alba-Iulia, și la Arad. Mai erau cu noi și băieți din partea Iașiului, nu știu numele de familie, era Costeluș, Denis, Andrei, unu de 19 ani, unu de 17 ani. Mai era un om, de 60 de ani, Fănică, din Bârgăoani. Nu știu firma, ne aducea să semnăm, și munceam în mai multe părți. După Paști urma să mergem în altă parte”, a declarat tânărul pentru Mesagerul de Neamț.Nu există guvernare care să nu critice asistaţii social, care să nu se vaite că asistaţii social duc ţara de râpă, presa mainstream e plină de titluri care mai de care mai groaznice despre oamenii care nu vor să muncească şi aşteaptă să le cadă din cer. De fiecare data când se organizează o bursă a locurilor de muncă (de obicei în aprilie şi octombrie) apar ştirile despre cum asistaţii social nu vor să muncească. În realitate, povestea cu banii care curg spre asistaţii social este un mit. S-a demonstrat asta deja anul trecut în primăvară – chiar şi Ziarul Financiar – a publicat un material pe tema asta arătând că peste 6,5 milioane de romani intră în categoria aşa-numiţilor "asistaţi social", însă 60% dintre beneficiarii acestor alocaţii (adică 3,8 milioane) sunt copii sau persoane aflate în concediu de creştere a copilului. Şi asta potrivit informaţiilor venite de la Institutul Naţional de Statistică şi de la Ministerul Muncii.

Astfel, din totalul celor 6,5 milioane de asistaţi social, 3,7 milioane (adică 57% din total) sunt copii care primesc alocaţie de stat pană la 18 ani (sau pană cand termină liceul), iar 1,55 milioane (24% din total) sunt persoane cu dizabilităţi sau persoane care îngrijesc oameni cu dizabilităţi. De asemenea, aproape 280.000 de persoane primesc alocaţii pentru susţinerea familiei (sume acordate familiilor monoparentale sau celor în cadrul cărora veniturile salariale per membru de familie sunt foarte mici), iar 138.000 sunt persoane care primesc indemnizaţie pentru creşterea copiilor.Cine întreţine minciuna asistatului social care nu vrea să muncească? Printre alţii, anul trecut, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: “Am propus eliminarea venitului minim garantat. Primul motiv este că practic în România este o criză a forţei de muncă, companiile româneşti şi strâine nu găsesc forţă de muncă. Sunt zone în care au început să aducă muncitori din străinătate". A mai adăugat că din punctul lui de vedere venitul minim garantat "este o invitaţie la nemuncă".Titlurile din presă arată cam aşa: "Vreți ajutor social? La muncă cu voi!", “Lene fără leac: Patru din cinci şomeri bihoreni sunt beneficiari”, “România are o piață a muncii contra naturii”, “Asistaţii social din Vaslui s-au prefăcut că îşi caută un loc de muncă”, “Epidemie de…”depresie” printre asistaţii social din Târgovişte!” şi aşa mai departe.Asta în condiţiile în care s-au făcut reportaje şi anchete despre cum în cele mai multe cazuri oamenii îşi caută locuri de muncă cu disperare dar fie nu sunt calificaţi, fie nu reuşesc să sară de procedurile pentru angajare. Spre exemplu, fenomenul a fost analizat şi într-un raport al Curţii de Conturi din 2016. Autorii raportului au comparat numîrul de posturi vacante pentru muncitorii necalificaţi cu numărul beneficiarilor de VMG apţi de muncă. Doar 4% din aceştia ar fi putut ocupa un loc de muncă, adică 8.000 de persoane. Motivul este nivelul extrem de redus de pregătire profesională. Plus multe alte piedici peste care ca asistat social nu ai nicio şansă să treci căci statul nu are o ofertă de muncă reală pentru aceşti oameni – ci doar diferite mecanisme administrative prin care diverşi actori instituţionali bifează, pe hârtie, obligaţiile fixate de lege aşa cum arată şi acest material realizat în cazul AJOFM Dolj.

Şi de altfel, degeaba vorbim despre asistaţii social care n-ar vrea chipurile să muncească atunci când de fapt, în România, potrivit unei statistici Eurostat România are cea mai ridicată rată a persoanelor angajate aflate în risc de sărăcie din UE. Deci despre ce vorbim?