Eco-anxietatea – sau de ce nu mai dormim noaptea pentru ca se taie padurea amazoniana

Eco-anxietatea se refera la teama ca prin actiunile si deseurile noastre vom declansa sfarsitul lumii. Iata cauzele acestei noi forme de anxietate si cum poate fi tratata.

Cauze: Pana acum cativa ani sfarsitul lumii era un subiect de film, de Biblie sau de conversatie. Existau diferite scenarii: cu foc, cu apa, cu in­geri, cu frig, cu intuneric… Fiecare credea ce voia si, la urma urmei, daca nu aveai chef, nu trebuia sa te gandesti la nimic si te linistea gandul ca sfarsitul lumii este doar un subiect bun de film. Dar lucrurile s-au schimbat si a aparut un scenariu nou, credibil si amenințator: sfarsitul lumii va veni cand resursele se vor termina (si asta nu va fi deloc greu daca in 2050 vor fi 9,4 miliarde de oameni pe Pamant, asa cum se estimeaza) si cand incalzirea globala va produce niste schimbari atat de mari incat lumea se va intoarce cu susul in jos, jumatate va fi inecata in apa rezultata din calota glaciara topita si cealalta jumatate arsa de soarele necrutator. Iata un scenariu pe care nu putem sa-l mai ignoram pentru simplul fapt ca e real.

Simptome:Te ingrozeste cantitatea imensa de deseuri pe care o produci. Incerci sa iti imaginezi cat gunoi produce un om intr-o viata si o inmultesti cu numarul vecinilor tai si te miri ca va mai vedeti unul pe altul si ca nu sunteti ingropati in gunoi. Vezi in orice aparat care consuma curent un monstru vinovat de emisiile de CO2. Iti propui sa faci numai dus, dar uneori cedezi si faci baie. Desi scopul era sa te relaxezi, nu reusesti totusi. Te gandesti numai la criza de apa din Africa, la bietii oameni care trebuie sa mearga kilometri intregi pe jos pentru un pahar cu apa si te simti mizerabil pentru ca tu umpli o cada cu zeci de litri de apa potabila pentru un scop atat de frivol. Iesi necajit din baie si stai pe intuneric ca sa mai repari din vina. Cand primesti cadouri, simti o strangere de inima cand te gandesti la toate ambalajele care se vor duce direct in cosul de gunoi si care au fost, la un moment dat, copaci. Ai vrea sa-i rogi pe cei din jurul tau sa nu iti mai ambaleze niciodata vreun cadou. Cand te duci la cumparaturi, ai momente de panica intensa. Ti se pare ca oamenii sunt ca niste harciogi imensi si inconstienti care consuma tot. Si cand nu va mai ramane nimic, iti vor roade picioarele si mainile. Pe rafturi vezi doar munti de ambalaje care nu sunt biodegradabile. Iar

daca cedezi in fata unei caserole, din plastic cu capsune aduse cu avionul de pe alt continent o sa ai atatea mustrari incat vei deveni alergic la capsune. Refuzi sa te mai duci in vizita la prietenii care nu folosesc exclusiv becuri cu consum redus. Ti se pare ingrozitor consumul inutil de energie si este o tortura sa fii confruntat cu asa ceva. Vacantele se transforma intr-un chin din ce in ce mai mare. Un bilet de avion nu mai este ca acum cativa ani un motiv de sarituri in sus de bucurie, ci o dovada in plus ca tu personal contribui la cresterea emisiilor de CO2. Masinile ti se par niste animale peri­culoase care distrug sanatatea Planetei doar pentru a ne plimba pe noi dintr-o parte in alta a orasului.

Diagnostic: Suferi de eco-anxietate. Daca ai mai vazut si filmul documentar al lui Al Gore, Un adevar incomod, diagnosticul este clar. Ne-am trezit cu totii, brusc, inghesuiti pe o Planeta cu resursele pe sfarsite pe care am umplut-o de deseuri, ne-am uitat in jur si ne-am dat seama ca noi suntem cauza dezastrului. Efectele actiunilor noastre asupra mediului inconjurator au devenit motiv de angoasa profunda.

T

ratament: Primul pas este sa arunci la gunoi gandul ca tie nu isi sta in putere sa faci nimic si ca termocentralele din China sunt vinovate pentru tot raul. De asemenea, ar trebui sa nu te mai uiti la filme despre sfarsitul lumii si sa nu stai toata ziua pe Internet pentru a afla cati ursi polari s-au inecat si cate masini s-au mai produs in India pentru ca risti sa innebunesti si nu ai mai fi deloc util in lupta cu incalzirea globala. Singura solutie pentru a reduce eco-anxietatea este sa te apuci sa faci ceva. Sa iti iei aparate electrocasnice noi, cu consum redus de energie. Daca nu ai un motiv suficient de puternic si apare gandul cu termocentralele din China, gandeste-te ca vei plati o factura mai mica la curent. Sa te gandesti ca orice lucru care se produce si se transporta este vinovat de o anumita cantitate de CO2 emisa. Asa ca nu cumpara decat lucruri de care ai nevoie cu adevarat si, daca se poate, produse local. Sa ai un plan constructiv, cum ar fi sa duci hartia folosita sau sticlele de plastic la reciclat o data pe saptamana.

 Eco-terapie pentru eco-anxietate

„Activismul poate contracara depresia”, spune Linda Buzzell, psihoterapeut in California, locul unde s-a nascut conceptul de eco-anxietate si au fost tratati primii pacienti care sufereau de aceast nou tip de anxietate. „Adevarul este ca nu avem o viata prea naturala. Ne petrecem majoritatea timpului in masina sau cu ochii in monitorul calculatorului, separati de cei pe care ii iubim” spune Linda Buzzell intr-un articol aparut recent in NY Times. Eco-anxietatea a convins-o pe Danek Pinkson sa fondeze „Eco Mom Alliance”, o asociatie a femeilor casnice din California care vor sa scape de angoase si sa fie active in lupta pentru salvarea Planetei. „Este ca si cum intr-o zi mananci prea multe prajituri si in ziua urmatoare alergi mai mult”, spune Danek. Dupa o epoca in care materialismul a fost pe primul loc, a venit etapa in care resursele trebuie economisite si deseurile reciclate. „Ajunsesem sa fiu atat de stresata de risipa de apa pe care o fac incat incepusem sa ma imbaiez in apa in care se spalase fiica mea” spune Kathy Miller, o alta membra a asociatiei. Eco Mom Alliance sustine ca salvarea Planetei incepe din casa fiecaruia si ca niciun efort nu este inutil.

Padurea la gunoi 

Am vazut intr-o zi cosul plin de servetele pe care lumea le aruncase la gunoi dupa ce se stersese pe maini. Cred ca acela a fost momentul in care mi s-a declansat eco-anxietatea. Mi se amestecau toate in cap: copaci taiati, paduri distruse, seceta, inundatii si multe, multe servetele aruncate la gunoi dupa ce fusesera folosite pret de trei secunde. Mi se pare ca cei din jurul meu sunt inconstienti si ma gandesc sincer ca nu vreau sa am copii pentru ca nu mai am ce sa le las mostenire. Ape poluate? Paduri taiate? Grau modificat genetic? Poate ca am o viziune cam intunecata, dar sunt multe indicii ca lucrurile stau foarte prost. Ioana, 24 de ani

Zero rezultate

M-am autodenumit „ecologist de duminica” pentru ca aproximativ o data pe saptamana incerc sa-mi schimb viata si obiceiurile. Scot toate incarcatoarele uitate in priza. Refuz sa mai accept pungile de plastic de la magazine. Evit plasticul si pun toata hartia la un loc, pentru a o trimite la reciclat. Sunt foarte vehement. Apoi nu stiu cum se intampla, dar iarasi uit incarcatorul de la laptop in priza, uit sa-mi iau o geanta de panza la cumparaturi si vin acasa cu cinci pungi de plastic cu care nu stiu ce sa fac si tot asa. O iau de la capat saptamanal. Cosmin, 27 de ani

Baie in detergent 

Imi petrec cel putin o ora pe Internet cautand solutii pentru o locuinta ecologica. Am citit intr-o revista despre o comunitate din Franta care si-a propus sa traiasca cat mai ecologic posibil: isi construisera case din pamant, mancau numai vegetale, foloseau cat mai putina apa… Pe de o parte, ma gandesc ca mi-ar fi imposibil sa traiesc asa, pe de alta parte imi dau seama ca ar fi singura modalitate sa fiu impacata si multumita. Planuiesc sa-mi construiesc la un moment dat o locuinta care sa polueze cat mai putin. Pana atunci spal vasele cu apa rece si pun cat mai putin detergent in masina de spalat. Una dintre imaginile care ma bantuie este ca vara, la mare, fac baie in apa plina de detergent de vase… Alexandra, 33 de ani

Vezi si: 

http://www.tabu.ro/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-tine/ 

http://www.tabu.ro/nu-cutati-elixirul-tineretii/ 

http://www.tabu.ro/cum-sa-te-doara-in-cot-abecedarul-indiferentei/