Institutul Maghiar | Navigația cu aburi de la Viena la Constantinopol

Institutul Cultural Maghiar din București continuă evenimentele organizate împreună cu Muzeul Tehnic și al Transporturilor din Ungaria cu o nouă expoziție, de această dată, despre transporturile și relațiile de comerț din secolul al XIX-lea, dezvoltate pe lângă noile linii dunărene.

Expoziția care prezintă istoria relațiilor dunărene și maritime evocă perioada de construire a liniilor de transport cu vapoare cu aburi dintre Viena și Constantinopol, precum și dezvoltarea economică a localităților dunărene. 

Datorită aspirațiilor contelui Széchenyi István de a dezvolta comerțul maghiar, a devenit navigabilă o porțiune de aproximativ 120 de km din Dunăre, aflată între Moldova Nouă și Drobeta-Turnu Severin.

Pe porțiunea de 120 de km a Strâmtorii Porțile de Fier, albia Dunării oferea condiții extreme de navigație: debitul minim era de 2100 de metri cubi, iar debitul maxim atingea și 16 000 metri cubi pe secundă. Între stânci și recifuri în unele locuri adâncimea albiei atingea chiar și 50 m. La Cazane albia avea o lățime de doar 170 m. 

După vizita efectuată în zona, în 1830, Széchenyi l-a mandatat, în 1833, pe Vásárhelyi Pál, să elaboreze planul de regularizare a albiei: să construiască o cale navigabilă pentru vapoare cu aburi pe porțiunea amintită a fluviului. 

Drumul lui Széchenyi, cum s-a numit ulterior, leagă Baziașul de Orșova; călătorii parcurgeau această distanță cu barca sau cu căruța și de-abia la Schela Cladova puteau urca din nou în vaporul cu aburi până la Galați. 

În timpul Războiului Crimeii, pentru această porțiune s-au construit la șantierul din Óbuda al DDSG două vapoare speciale cu aburi, cu zbaturi duble, pentru mică adâncime.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a crescut treptat interesul Monarhiei Austro-Ungare față de Regiunea Dunării și Balcani. Consulul Monarhiei la Galați era, totodată, diplomat delegat pe lângă Comisia Europeană a Dunării. 

După regularizarea albiei de la Porțile de Fier, țările dunărene au profitat de forța de legătură a fluviului și, în urma vapoarelor cu călători, au apărut foarte curând și marile vase care desfășurau un transport de mărfuri din ce în ce mai semnificativ pe Dunăre, pe Marea Neagră și chiar și în traficul dintre Fiume și Istanbul. 

Expoziția sintetizează, cu ajutorul unor documente de epocă, experiențele călătorilor de pe vasele cu aburi, oferă o hartă a raportului călătorilor la orient și la ceea ce este altfel, precum și a liniilor de demarcare dintre orient și occident, elementul principal fiind experiența traversării Cazanelor și Strâmtorii Porțile de Fier, precum și relația dintre descrierea naturii și a experienței de călători. 

Expoziția prezintă cu ajutorul obiectelor originale, de epocă, materialului fotografic, orarelor de circulație și a hărților, călătoriile aventuroase și relațiile maghiare de comerț exterior și de navigație care s-au dezvoltat și au fost de succes în secolul al XIX-lea, până în anul 1914.

Pe parcursul anului expoziția va fi prezentată și în alte localități în afară de București: Drobeta-Turnu Severin, la Muzeul Regiunii Porților de Fier: (15 mai – 30 iunie),  Galați, Muzeul de Istorie (5 iulie – 20 august), Tulcea, Casa Avramide (23 august – 5 septembrie). La București expoziția poate fi vizitată până pe data de 5 mai.