Prințul Philip a murit la vârsta de 99 de ani. Era cel mai longeviv prinț consort al Marii Britanii

Prințul Philip a încetat din viață, vineri, 9 aprilie, la vârsta de 99 de ani. Anunțul decesului a fost făcut de casa regală britanică. „Cu durere profundă, Majestatea Sa Regina a anunțat moartea iubitului ei soț, Alteța Sa Regală, Prințul Philip, Duce de Edinburgh. Alteța Sa Regală a murit în pace în această dimineață la Castelul Windsor”, potrivit declarației Palatului Buckingham.

Prințul Philip a avut mai multe probleme de sănătate și a fost internat recent în spital, unde a petrecut o lună. Acesta a fost internat pe 16 februarie, după ce s-a simțit rău. Ulterior a suferit o procedură pentru o afecțiune cardiacă pe care o avea. A petrecut 28 de nopți în spital, cea mai lungă perioadă de spitalizare din viața lui, potrivit BBC.

Motivul exact al internării inițiale nu a fost dezvăluit, dar Palatul Buckingham a spus la acea vreme că nu avea legătură cu COVID-19.

Cel mai longeviv prinț consort al Marii Britanii

Prințul Philip, duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron de Greenwich, cunoscut și sub numele Philip Mountbatten, s-a născut pe 10 iunie 1921 în Corfu, Grecia, și a deținut titlul de prinț al Greciei și Danemarcei. Atunci când avea vârsta de 18 ani, unchiul lui, regele Greciei, a fost obligat să abdice, iar tatăl lui a fost expulzat din țară, după Războiul greco-turc. Alături de părinții și cele patru surori ale lui, Philip a fugit din Grecia la bordul unui vas al armatei britanice.

După ce a ajuns în Marea Britanie, a fost trimis în Scoția pentru a învăța mai întâi la școala Gordonstoun, în apropiere de Elgin, iar apoi, din 1939, a studiat la Royal Naval College din Dartmouth, Anglia. Din ianuarie 1940 până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a luptat pentru Marina britanică în mai multe bătălii navale care au avut loc în Marea Mediterană și în Oceanul Pacific.

Pe 28 februarie 1947, Philip a devenit cetățean britanic și a renunțat la drepturile sale la tronurile Greciei și Danemarcei, adoptând totodată numele de familie al mamei sale, Mountbatten. În acea perioadă a cunoscut-o pe actuala suverană, pe atunci prințesa Elisabeta. Căsătoria lor a avut loc la Westminster Abbey pe 20 noiembrie 1947. În ajunul nunții regale, prințul Philip a primit titlul de Alteță Regală, alături de cele de baron de Greenwich, conte de Merioneth și duce de Edinburgh.

Prințul Philip și-a continuat serviciul activ în cadrul Marinei Regale, comandând fregata Magpie, până la ascensiunea pe tron a reginei Elisabeta a II-a pe 6 februarie 1952. Începând de la acea dată, prințul a însoțit-o pe suverană în activitățile sale oficiale și publice. A participat în medie la 350 de angajamente oficiale pe an în numele casei regale. În 1957 a primit titlul de prinț al Marii Britanii, iar în 1960 numele lui de familie a fost combinat în mod oficial cu numele de familie al reginei, devenind Mountbatten-Windsor și fiind atribuit de atunci membrilor cu ranguri mai mici în ierarhia familiei regale britanice.

El a doborât în 2009 recordul de longevitate al consorților monarhilor britanici, deținut până atunci de Charlotte, soția regelui George al III-lea. În 2011, pentru a sărbători momentul în care soțul ei a împlinit vârsta de 90 de ani, regina Elisabeta a II-a a acordat titlul de Lord Mare Amiral al Marinei Regale. În mai 2017, Palatul Buckingham a anunțat că prințul Philip, care a fost unul dintre cei mai activi membri ai casei regale, participând la peste 22.000 de apariții individuale la diverse evenimente, urma să renunțe la angajamentele sale publice începând din luna august. Ultimul eveniment public individual al prințului Philip datează din 2 august 2017. De atunci, el a continuat totuși să o însoțească pe regina Elisabeta a II-a la aumite evenimente oficiale.