Interviu John Slattery

Pe John Slattery îl știe toată lumea. Dacă nu după nume, fața ne este cunoscută tuturor. A jucat în multe filme printre care "Sex and the City", "Iron Man 2", "The Adjustment Bureau", "Mad Men" sau "Charlie Wilson's War". Astăzi John ne vorbește despre "The Adjustment Bureau".

Există o mulțime de oameni care nu  ajung atât de departe ca tine și renunță.

Și nici nu este ceva ce  te poți înfrâna să înveți. Am impresia că devin tot mai bun și cu cât expunerea la diferite forme de mass-media și provocarea  sunt mai mari , cu atât devin mai bun. Rămân interesat. Asta e bine.

Vorbeam mai devreme despre liberul arbitru. Unii oameni ar putea spune că atitudinea față de lucruri permite anumitor lucruri să se întâmple. Există, de asemenea,  lucruri care  nu sunt sub controlul tău. Combinația dintre ele dictează cursul vieții. Ai  liberul  arbitru într-o oarecare măsură , dar sunt și  lucruri pe care nu le poți controla.

Nu, și trebuie să  vezi asta.  Cred că e vorba de a  da frâu liber impulsuril or, să spui  lucruri, să vrei  lucruri și  de a fi invidios. Cred că,  într-o oarecare măsură,  e a fi  mulțumit  și a admite,  mai ales în cazul meu,  cât de norocoasă este situația mea. Există o mulțime de oameni care ar fi foarte fericiți în situația mea, însă ai, cu toate astea, aspirații.  Ți se oferă o serie de opțiuni și încerci să alegi ce  ți se pare mai bun în momentul ăla.

Crezi că există vreun motiv pentru care George Nolfi s-a  decis să facă acest film acum? Cu ceea ce se întâmplă în societatea americană, oamenii  care se simt reprimați de instituțiile guvernamentale și de corporații și nu simt că dețin controlul  asupra situației lor, mai ales în criza asta financiară. Asta chiar atinge Zeitgeist -ul modern.  V-ați gândit la asta când făceați filmul?

George este foarte politic și cred că nu ducem lipsă de scepticism în  privința  instituțiilor  care conduc viața oamenilor . Tocmai vorbeam despre a fi în culise, în Cairo - ce interesant ar fi fost să fi fost acolo când Hosni Mubarak a decis că a căzut. Ce l-a influențat să spună  asta? A fost doar revolta? Uită-te la un film  ca  Inside Job, pe care Matt Damon  l-a narat.  Îți spui "Doamne, oamenii ăștia chiar au manipulat situația în favoarea lor, jucând de ambele părți împotriva celor din  mijloc și,  totuși, rămân la putere în calitate  de președinte al rezervei federale. Dacă  ne spun că aceste instituții financiare sunt prea complicate  ca omul de rând să le înțeleagă, trebuie să-i l ăsăm să conducă lucrurile. Poate  le pare sincer rău de felul în care au ieșit lucrurile, în ciuda faptului că au plecat cu  450 de  milioane de  dolari. Este greu să  nu fii  sceptic, dar,  în același timp, trebuie să-ți trăiești viața.  Dacă cineva complotează să preia  controlul lumii, ce o să fac ca să-i  opresc?

Începi să fii etichetat  ca omul la costum,  deși personajul tău  elegant din Mad Men  [Roger Sterling] are cu siguranță o mulțime de probleme. În acest rol  "la patru ace", ești și periculos. Erai conștient că rolurile puteau fi percepute la fel?

Nu, inițial m- am gândit să fac o schimbare fizică,  dar n-am știut  exact ce.  Se putea  contracara asta, dar nu cred că personajul [în acest film] este  la fel de îndreptățit, de amuzant sau  obraznic ca Roger . Cred că este un birocrat care doar încearcă să-și facă  slujba. Costumele și pălării le sunt doar uniforme le acestor  oameni.  Din cauza asta, am fost sfătuit să nu fac filmul, dar mi s-a părut că e un scenariu bun și o  șansă de a lucra cu acești oameni - George, Matt, Emily, Anthony și John - și m-am gândit când o să mai am șansa asta? Doar pentru că este similar,  nu-i nimic; dacă scenariul e  bun, și personajul e bun, dar nu e același. Acest  personaj e amenințător într-un fel, dar cred că partea interesantă a modului  în care a făcut asta e simpla  realitate  cu care exercită  această amenințare. "Uite, nu face asta,  sau îți ștergem  creierul și nimeni nu va ști ce a fost în neregulă  cu tine." E un lucru  foarte simplu, foarte amenințător și,  totuși,  amuzant să-l  spui cuiva . Cred că reacția lui Matt la asta  e foarte amuzantă .

A existat vreo sursă de inspirație din viața reală pentru acest personaj?

Nu. Nicio referință specifică.

Am auzit că finalul  original avea  o președintă, dar au filmat scena cu monologul ei și și-au dat seama că nu merge.

N-am văzut niciodată asta. Nu cred c ă am citit această versiune de scenariu și n -am v ăzut filmul până de curând. N-am văzut  scenele alea, dar am auzit  de asta.  Era o scenă dificilă . Clădești  tensiunea , vorbești mereu de președinte și cred că modul în care au făcut finalul e foarte inteligent, faptul că rămâne un mister.

Este interesant că s- au ocupat de aspectele mai grele ale sorții și liberului arbitru prin personajul lui Terence Stamp și discursul său despre modul în care Biroul a  mai încercat să dea  le oamenilor  controlul  asupra vieții,  dar au scrântit-o în mod repetat. Nimic din asta nu se arată, ci doar se vorbește despre asta. Multe filme ar avea  un flashback sau un montaj de imagini referitoare la acest  discurs, dar n-a fost cazul aici.  Există  o mulțime de lucruri în acest film care ies la iveală doar verbal, dar funcționează. Nu există nicio dovadă vizuală despre  trecutul lui  David Norris sau din trecutul agenților de la Biroul de Ajustări.  Ne alegem doar cu ce vedem.

Cum e cu  majoritatea oamenilor. "De unde ești?" "Chiar nu știi  că ceea ce urmează să-ți spun e..."   " Există  dovada  vizuală a faptului că ți-am dat cu cloroform și te-am târât din birou și două minute mai târziu suntem în tr-o curte mare cu 3 mașini de teren și bărbați cu mantale și bastoane. Apoi,  brusc, îți spunem "O zi bună" și te  întorci pe ușă  de unde ai venit. "Poate ar trebui să -i cred  pe tipii ăștia." Cred că  simpla realitate  și discursul  lui Terence ... Este un discurs  grozav. "Am încercat asta, de la Sfântul Imperiu Roman  până la Iluminism,  apoi ne-am retras și voi ne-ați dat primul război mondial, al doilea război mondial, Holocaustul și bomba atomică și ne-am gândit să intervenim până nu faceți o greșeală atât de gravă, încât să nu o putem îndrepta". E logic la nivel simplu. E perfect logic. Uitați-vă cum am distrus lumea. Asta explică și liberul arbitru. Oamenii spun: "Cum poate  exista Dumnezeu, dacă există tsunami? Cum poate exista Dumnezeu , dacă se întâmplă ce se întâmplă în Sudan ? Pentru că  ai liberul  arbitru. Dumnezeu te-a creat și te-a lăsat să decizi.

Ai citit nuvela de  Philip K. Dick după care s-a făcut  acest film?

Da.

Cum e  în compara ție cu el?

Poveste a este foarte scurtă și  vorbește de partea în care David se duce la muncă și ajunge acolo prea devreme. E mai mult ca și cum ceva se întâmplă  cu timpul continuu, clădirea se  dărâmă și se  face praf, prăbușindu-se în jurul lui pentru că nu trebuia să fie acolo. Bănuiesc că dacă nu trebuia să fie acolo, momentul nu trebuia să existe. Toată clădirea cade și  mi se pare că un câine îi explică  tot. Se duce acasă după ce a fost avertizat să nu spună nimic și nu se abține să nu vorbe asc ă cu soția  lui. Apoi sună la ușă. E ceva foarte amenințător, dar  e doar o rampă de lansare.  Povestea de dragoste, personajele și politica, sunt toate inventate de George. A deschis foarte mult perspectiva.

Ai jucat roluri  25 de ani. Ai observat o schimbare de ritm  în filmele de azi față de filmele și emisiunile făcute în anii '80 ? Crezi că  Adjustment Bureau ar fi fost făcut în același ritm pe atunci?

Ritmul era sigur mai lent atunci. Filmele se derulau  mai încet, scenele erau mai lungi, cu mai puține schimbări de cadru.

Mi-e cam dor de asta.

Și mie. Dar "Mad Men " face asta.  Păstrează scenele lungi. Cred că e o abordare clasică, să pătrunzi  în scenă odată ce începi să afli  tot mai multe despre personaje. Nu cred că atenția oamenilor e diminuată. După aia vezi un film grozav și-ți zici: "Doamne, ce încet s-a derulat filmul ăla." Cred că și eu sunt o victimă. Cred că țara asta e, din păcate, foarte interesată de filmele după benzi desenate.

Îmi plac multe din astea, dar le  prefer pe cele care au o poveste mai profundă și personaje complexe, ca  X-Men. În ceea ce privește filmele  independente, e un moment foarte greu pentru ele și studiourile le-au cooptat cu tot cu companiile lor de  scenografie.

Filmele de studio sunt realizate sub masca filmelor  independente. Televiziunea  a înlocuit mult din piața filmelor  independente  și asta  e bine, dacă nu vrei să faci un serial  de televiziune,  pentru că e un angajament de lungă durată uneori.  O să revenim la un moment dat, dar nu suntem siguri când.

În ceea ce privește cariera ta, c are a fost cel mai de succes moment al tău la nivel personal și la nivel comercial?

Am fost la Paris ieri și am fost oprit pe stradă peste tot. Cât despre a lucra cu cineva, am făcut un film cu Clint Eastwood. Există acele momente în care  îți spui: "Ăsta e  momentul când se va afla că sunt un impostor." Că o să se uite la mine și o să se gândească: "Cum naiba te-am distribuit în filmul ăsta?" Dar el a fost cel mai  drăguț și mai interesat om. Între duble, stăteam jos și ne  relaxam. "Unde locuiești și cum ai ajuns la muncă azi?". După aia te uiți și-ți spui, "Doamne, e Clint Eastwood . Unde sunt?"

Ăsta a fost un succes personal pentru tine?

Și  profesional. Am făcut parte din ceva și am fost luat în serios; ai sentimentul ăla încurajator că ai un loc, că ești unde trebuie, undeva unde  poți juca.

Interviu în exclusivitate pentru DVD