În filmul lui Timur Bekmambetov, vampirii nu mor de la usturoi, cum știam noi din Bram Stoker's Dracula, ci de la argint. Ceea ce e păcat. Ar fi fost amuzant să asistăm la o scenă de bătălie între trupele din nord adepte ale emancipării și trupele sclavagiste din sud, pline de vampiri, unde primii să-i fi bătut măr pe cei din urmă cu funii imense de usturoi.
Acesta nu este un cadru dintr-un film de Tim Burton. Sau...?
În ceea ce privește subiectul filmului, acesta pare coșmarul unui licean american care are test la istorie a doua zi, în schimb, în loc de învățat, a frunzărit o carte
În filmul lui Timur Bekmambetov, vampirii nu mor de la usturoi, cum știam noi din Bram Stoker's Dracula, ci de la argint. Ceea ce e păcat. Ar fi fost amuzant să asistăm la o scenă de bătălie între trupele din nord adepte ale emancipării și trupele sclavagiste din sud, pline de vampiri, unde primii să-i fi bătut măr pe cei din urmă cu funii imense de usturoi.
Acesta nu este un cadru dintr-un film de Tim Burton. Sau...?
În ceea ce privește subiectul filmului, acesta pare coșmarul unui licean american care are test la istorie a doua zi, în schimb, în loc de învățat, a frunzărit o carte de Stephenie Meyer și a jucat World of Warcraft toată seara. Asocierea figurii președintelui american Abraham Lincoln - cel a abolit sclavia în SUA - cu popularitatea crescândă a poveștilor cu vampiri pare cel puțin discutabilă, din toate punctele de vedere.
Realizarea, însă, face ca lucrurile să capete sens. Filmul mi-a amintit de Iron Lady, în sensul că, asemenea lui Margaret Thatcher, și Lincoln apare idealizat, cu o aură de legendă. De parcă, pe vreme de criză economică și morală, oamenii ar invoca marile spirite ale politicienilor de altădată, cei care au reușit să înfăptuiască miracole. Ambele filme transmit, dincolo de story și twists, o imagine mai amplă, aceea a disperării mondiale, a nevoii din ce în ce mai acute de un model demn de urmat. O problemă despre care nu vorbește nimeni, dar pe care tu, spectator, o simți cu toți porii. Și asta mi se pare principala calitate a amândurora.
Recunosc că mă așteptam la stereotipurile filmelor cu vampiri: sex, dezmăț, autocompătimire - "de ce nu sunt om simplu, ca toată lumea?". N-a fost cazul. "Vampirii" au fost prezentați atât de sobru, încât îi puteai înlocui cu orice grupare teroristă sau clan de mafioți din lume, fără ca povestea să aibă prea mult de suferit.
Adăugați plăcerea vizuală a unei experiențe 3D, plus scene clasice de acțiune, cu trenul care trece pe podul care arde - și podul se surpă treptat, pe măsură ce eroii sar de pe un vagon pe celălalt. Și niște actori absolut geniali, dar, cărora, liniaritatea scenariului le oferă partituri destul de modeste. Și deducem că filmul e, de fapt, un Viewers' Digest (așa cum Readers' Digest simplifică opere literare, pe înțelesul tuturor). Un " copii, descoperiți istoria patriei!", condimentat cu tot ce e trendy, pentru un public care s-a obișnuit, treptat, să-i "digerezi" tu, autor, informația.
