Fiecare dintre noi are momente când explodează de furie: din cauza funcționarei stupide și acre de la poștă, care pare plătită mai degrabă să te saboteze decât să te ajute, din cauza chelnerului cocalar, care se comportă ca un vechil pe o plantație, din cauza trenului Cluj – București, care e încă în lanul de grâne la 10 dimineața, deși ora oficială a sosirii în însorita capitală era 7:30 și așa mai departe.
Și cea mai instigatoare-la-omor-calificat reacție pe care o pot avea interlocutorii este: „Da’ la ce te aștepți, trăim în România!”
„Trăim în România” pentru că nu ne opunem „traiului
Fiecare dintre noi are momente când explodează de furie: din cauza funcționarei stupide și acre de la poștă, care pare plătită mai degrabă să te saboteze decât să te ajute, din cauza chelnerului cocalar, care se comportă ca un vechil pe o plantație, din cauza trenului Cluj – București, care e încă în lanul de grâne la 10 dimineața, deși ora oficială a sosirii în însorita capitală era 7:30 și așa mai departe.
Și cea mai instigatoare-la-omor-calificat reacție pe care o pot avea interlocutorii este: „Da’ la ce te aștepți, trăim în România!”
„Trăim în România” pentru că nu ne opunem „traiului în România”. Pentru că traiul în România, ca în orice altă țară, e exact cum ni-l facem.
Atitudinea fundamental greșită a poporului român e resemnarea mioritică. „Lasă-l taică, așa e în România! Lasă-l să rămână prost, țopârlan, nesimțit, și să scape cu impresia că merge și așa. Că trăim în România!”
De câte ori tu justifici o disfuncționalitate prin „trăim în România”, faci ca starea actuală a lucrurilor să continue. „Trăim în România” te face vinovat de complicitate cu toate escrocheriile și cu lipsa crasă de maniere pe care le scuzi cu chestia asta. "Trăim în România" legitimează și perpetuează tot ce e insultător și incorect. „Trăim în România” înseamnă că tu n-ai standarde și ție ți-e ok oricum.
În fond, nu pot să te conving că trebuie să formulezi așteptări pe propriii tăi bani, de la oameni care-s plătiți să-ți ofere niște servicii. Nu pot și nici nu vreau. Orice om e liber să se mulțumească cu cât de puțin și de low-quality vrea el. Ce pot însă să-ți cer este să nu încerci să extinzi această lipsă de standarde și asupra mea. Tu n-ai decât să trăiești în ce Românie vrei tu; eu trăiesc într-o Românie pe care o formez după așteptările mele, cu vorba bună unde se poate, cu reclamația, unde nu merge vorba bună.
Hai să renunțăm cu toții la resemnarea mioritică. Ce se poate întâmpla, dacă ne apărăm drepturile? Orice slujbaș obraznic are un șef; și undeva, de jos în sus, tot vei găsi omul cu o fărâmă de discernământ, care să înțeleagă că nu se poate așa. Și dacă nu-l vei găsi? Boicotează compania sau instituția, exprimă-ți public nemulțumirea, sună la OPC, caută oameni care au avut experiențe similare.
România e fiecare dintre noi, în fiecare zi. Dacă fiecare dintre noi optează să renunțe la delăsare, la nepăsare, la indolență, la mârlănie, România acelei zile va fi rezultanta acțiunilor fiecăruia dintre noi. Pe scurt, faptul că trăiești în România e relevant doar dacă vrei tu să fie.
Dar toți oamenii de succes din România, toți cei care muncesc din greu pentru afacerea lor, sunt din categoria celor care nu acceptă ideea de „trăit în România”. Dacă n-ai nici o speranță de mai bine și vegetezi doar, ca o legumă, de ce mai trăiești?
