Îți e extrem de ușor, după ce ieși - a doua oară - de la neliniștitorul fantasy Holy Motors al excentricului cineast francez Leos Carax, să începi să delirezi neinteligibil despre simbolistica bogată și încastrată într-o axiologie a plurivalențelor actului cultural, făcându-i pe cititori să dea ochii peste cap și să fugă de pe site ca arși. De aceea, mă voi strădui să keep it simple and user-friendly.
Asemenea cărților de aventuri care avertizează că urmează un jurnal, o (falsă?) autoconfesiune - scenele de început ale filmului îl înfățișează pe Carax însuși studiind înfrigurat dintr-o lojă
Îți e extrem de ușor, după ce ieși - a doua oară - de la neliniștitorul fantasy Holy Motors al excentricului cineast francez Leos Carax, să începi să delirezi neinteligibil despre simbolistica bogată și încastrată într-o axiologie a plurivalențelor actului cultural, făcându-i pe cititori să dea ochii peste cap și să fugă de pe site ca arși. De aceea, mă voi strădui să keep it simple and user-friendly.
Asemenea cărților de aventuri care avertizează că urmează un jurnal, o (falsă?) autoconfesiune - scenele de început ale filmului îl înfățișează pe Carax însuși studiind înfrigurat dintr-o lojă publicul unei săli de cinema scufundate în întuneric și adâncite în acțiunea de pe ecran. În acest moment, prin însăși natura autor - spectatori, sunteți sclavii mei. Ce vă pot oferi, să mențin această captivitate benevolă?
Și din acel punct, începe ziua suprarealist de aglomerată și de versatilă a protagonistului, Mr. Oscar, interpretat de actorul-fetiș al lui Carax, Denis Lavant. Pentru că, nu-i așa, atunci când un regizor are de captivat o audiență, instrumentul cel mai supus toanelor, twisturilor și torturilor este chiar actorul cu care acesta adoră să lucreze.
Mai avem nevoie și de iarbă!
Am putea începe să speculăm ieftin și de prost gust, că Monsieur Oscar e atât o aluzie ironică la Premiile Academiei Americane, cât și la numele real al lui Carax însuși. Oops, tocmai am făcut-o. Ei, bine, Monsieur Oscar pleacă de acasă în dimineața însorită a unei zile banale, e preluat de o limuzină albă și are nouă programări. Fiecare presupune să-și însușească o cu totul altă mască și un rol complet diferit, în câte un episod care să caracterizeze un gen cinematografic absolut diferit. Și, colac peste pupăză, în plin efort suprauman de trecere de la o identitate la alta, apare un șef moralizator cu față de mafiot care să-i țină o lecție de morală - "Ne place ce faci, dar parcă nu te implici ca înainte. Ce te motivează pe tine?" Impulsul spectatorului e să-i dea un pumn în dantură mafiotului judgmental. Dar Mr. Oscar răspunde simplu: "frumusețea gestului". Iar mafiotul ripostează cu acel clișeu drag nouă tuturor: "Frumusețea e în ochii privitorului.".
Abia seara, după ce Mr. Oscar e lăsat la vatră și plătit cu un teanc consistent de bani - de care e prea frânt să se bucure - constatăm că în garajul numit Holy Motors se adună un număr impresionant de limuzine similare cu a lui. Deci, o soartă comună. Și, în final, după ce șoferii pleacă, până și limuzinele încep să ofteze, să se plângă că, în curând vor expira și vor fi date la casat. E adevărat - e obositor și ingrat să te poziționezi în ipostaza fascinatorului. Atenția celuilalt e ușor de obținut - dar chinuitor de greu de menținut.
