Cinci atitudini stupide în problema Alexandra Stan

E vedetă. E frumoasă, carismatică, știe să facă show, e în topuri din toată lumea. Apoi, aflăm, ca și în cazul Ike & Tina Turner, ca și în cazul Chris Brown & Rihanna, că mănâncă bătaie cu ghiotura. Că lucrul ăsta se încheie adeseori la diverse secții de urgență. Situația e jenantă în sine - dar ridicolul se înmulțește exponențial, dacă e să vedem cam cum opinează lumea pe subiect.

5) Dan Negru, presarul ranchiunos

E foarte ușor, ca jurnalist, să te superi pe câte o vedetă. Fie îți confirmă un interviu apoi îți dă țeapă și te lasă în pagina / emisiunea goală, fie promite fotografii și ți le trimite la două zile după ce tu ai închis ediția, fie are, pe tot parcursul interacțiunii, o atitudine de buricul-pământului care te face să ai fantasme fierbinți cu tine ucigând vedeta în chinuri, fie îți măcelărește interviul storcându-l de tot hazul și farmecul - cert e că multe staruri din România au niște apucături de o nesimțire crasă. Dar să profiți de nenorocirea respectivei vedete și să începi să povestești lumii cât de irelevantă e ea e o dovadă de gherțoială de nedescris. Și în fond, să punem problema strict sub aspectul logic. Să zicem că Negru are dreptate și că Stan e irelevantă. Așa, și? Merită bătută doar pentru asta? Că altminteri nu înțeleg cum a ajuns Negru la revelația irelevanței lui Stan a doua zi după ce ea a mâncat bătaie.

4) Turma de bocitoare

De dimineață, mi s-a făcut poftă de croissant. La magazin, am stat zece minute în spatele unei grase care, de vorbă cu vânzătoarea, a căinat-o îndelung pe Stan. Apoi, am dat drumul la un radio. Mila față de Stan s-a revărsat din aparat și mi-a inundat apartamentul. A trebuit să pun găleți sub aparat. Taximetristul care asculta radio ZU mi-a mai tras o litanie cu "fătuța aia, săraca, câtă bătaie își ia". Pagina Alexandrei Stan are mii de likes noi.

Fraților, în clipa în care căinați un om care se întoarce la același animal care i-a spart fața și rinichiul în nenumărate rânduri, nu faceți decât să legitimați violența domestică. O mie de pseudo-vedete înfometate de atenție vor ieși curând la rampă cu botul făcut terci, iar asta va reînnoi trendul "Ioane, nu mă iubești, că nu mă mai bați ca-n luna de miere". Aș înțelege compătimirea într-un singur caz: dacă ea ar decide să-i dea papucii impresarului și s-o ia de la zero.

3) Misoginii ipocriți

Una dintre cele mai hidoase atitudini pe subiect este aceea de "și-a meritat-o, pentru că a ales un mod de a câștiga bani ușor". Această atitudine are, din partea mea, și premiul Ipocrizia Anului.

Pentru că majoritatea oamenilor visează să câștige bani ușor și fără eforturi. Și, cât timp se poate, toți profită de ipostaze în care încasează munți de bani, chiar dacă se prostituează intelectual (așa cum, într-o vreme, pe scribii lui Vântu nu-i deranja câtuși de puțin să joace după cum cânta el, sau, folosind metafora mai puțin elegantă, "s-o sugă prin batistă"). Or, când un fost sugar prin batistă ne explică faptul că Alexandra Stan merita bătută pentru prostituție artistică, nu ne face decât să-i spunem: "Regretăm că patronul tau nu avea plăceri fizice mai kinky față de subordonați. Poate v-ar fi fost mai ușor să empatizați, așa, ca între prostituate!"

2) Atitudinea lui Marcel Prodan

Simplul fapt că alegi să devii un animal violent față de artistul pe care-l reprezinți, pe motiv că se poate și stă, spune enorm de mult despre tine ca om. E ca și cum un posesor de animale, să zicem, ar alege să-și maltrateze animalul, pentru că biata făptură n-are de ales. E ca și cum un părinte și-ar chinui copilul cu bună știință și i-ar zice "Dacă nu-ți convine, du-te la orfelinat!"

Dar, dacă părintele, respectiv posesorul de animal, sunt implicați doar emoțional - stupizenia gesturilor lui Prodan e evidentă din faptul că el, de fapt, câștigă niște sume uriașe din afacerea Alexandra Stan. Mă întreb, dacă ați avea o fabrică de conserve și aceasta v-ar aduce bani cât să trăiți decent - câți ați alege să-i spargeți geamurile din trei în trei zile?

1) Atitudinea Alexandrei Stan însăși

Nu pot înțelege pentru nimic în lume de ce tu, femeie, ai ierta un bărbat care te maltratează. Nu înțeleg nici iubirea cu orice preț, nici carierismul cu orice preț.

Monștri ca Marcel Prodan pot continua să existe și să se manifeste așa cum o fac doar pentru că există sute de tinere femei care au impresia că disponibilitatea imediată și fără rezerve e calea corectă spre succes. Și pentru că aceste tinere femei n-au atâta încredere în ele, încât să impună respect, atât în relațiile intime, cât și în cele profesionale. Fie că e problema educației greșite pe care am tratat-o ieri: "Fata mea, fii docilă, fă ce-ți spune bărbatul!", fie a nesiguranței - femeia preferă să stea, indiferent de cum e tratată.

ȘI ASTA E PRINCIPALA CAUZĂ A VIOLENȚEI DOMESTICE.

Am spus-o, scris-o și o repet: Nimeni nu poate da în tine, nimeni nu te poate abuza și jigni dacă tu îi tai macaroana de la prima tentativă.

Respectă-te. Așteaptă-te de la oamenii din jur la un comportament civilizat și taxează orice fel de nepolitețe. Refuză interacțiunea cu cei care nu țin cont de asta. E unicul mod de combatere a mitocăniei masculine. După cincizeci de refuzuri de la cincizeci de femei sigure de ele, orice bărbat, oricât de prost și de necioplit ar fi el, va începe să-și pună problema: "Dar poate fac ceva greșit!". Cât timp merge și așa, neciopliții nu au nici un motiv real să se schimbe.