Așa cum ultimul weekend din martie găzduiește revenirea la ora de vară, ultimul weekend din mai - început de iunie găzduiește transformarea lui Romexpo într-o uriașă librărie - dacă știți bancul cu "Tovarășu' Costel, nu puteți zice pă micul ecran că beți. Ziceți că citiți o carte." Veți găsi pe rafturi cele mai interesante titluri din oferta a peste 200 de editori și distribuitori - se știe, nu-i așa că România e singura țară cu mai mulți editori decât cititori. Deci, va fi foarte frumos. Și mai frumos ar fi dacă respectivele spații n-ar fi populate de o specie dubioasă de paraziți - și anume
Așa cum ultimul weekend din martie găzduiește revenirea la ora de vară, ultimul weekend din mai - început de iunie găzduiește transformarea lui Romexpo într-o uriașă librărie - dacă știți bancul cu "Tovarășu' Costel, nu puteți zice pă micul ecran că beți. Ziceți că citiți o carte." Veți găsi pe rafturi cele mai interesante titluri din oferta a peste 200 de editori și distribuitori - se știe, nu-i așa că România e singura țară cu mai mulți editori decât cititori. Deci, va fi foarte frumos. Și mai frumos ar fi dacă respectivele spații n-ar fi populate de o specie dubioasă de paraziți - și anume scriitorii. De aceea, dacă iubiți cărțile, mergeți cu încredere la Romexpo, dar și cu o serie de precauții. Iată ce să evitați, pentru un sejur plăcut în imperiul cărților:
5) Să dați de băut vreunui monstru sacru al literaturii
OK, mă refer la cei cu care ciroza încă n-a dat de pământ. Rar s-a văzut prădător de alcool în cantități atât de impresionante precum o face monstrul sacru. Adăugați atitudinea de totul-mi-se-cuvine, convingerea profundă că e singurul intelectual autentic pe o rază de 10.000 de metri pătrați (atâta zice comunicatul oficial de presă că e spațiul total destinat Bookfest-ului) și obișnuința de a se folosi fără ezitare de banii altuia. Da, ați ghicit unde bat. Vă veți trezi plătind băutură după băutură după încă o băutură, în timp ce unicul subiect al conversației va fi genialitatea monstrului sacru.
4) Să întrebați de sănătate, din politețe, vreo doamnă cu aspect de directoare de școală de țară
Nu se știe de ce, dar orice poetă obscură de 48 de ani din Urlați are impresia că universul îi ia un interminabil interviu. La ultimul Bookfest,am cronometrat pe ceas cât poate elucubra despre sine o astfel de tanti, dacă-i dai apă la moară. Femeia a reușit performanța de a vorbi, aparent fără să respire, 43 de minute. Și să nu spună absolut nimic interesant în tot acest timp. Unde naiba era omologatorul ăla al Cărții Recordurilor? Niciodată nu e acolo când ai nevoie de el.
3) Să acceptați să păziți vreun stand de carte, până se duce proprietarul să fumeze o țigară
De când e criză, multe edituri economisesc costuri salariale - tipul pe care îl veți găsi la stand e însuși patronul. Ceea ce e un lucru frumos - mai bine-ți faci tu treaba pentru care nu-ți permiți om, decât să convingi vreun fraier de prieten să-și piardă weekendul păstorindu-ți ție gheșeftul - și, eventual, să mai și faci pe bossul cu el. Partea nasoală e că omul, blocat la stand, are impresia că tot restul Bookfest-ului e un uriaș carnaval de la Rio, o distracție pe care o trăiește din plin tot Romexpo, numai el e legat de gard. Și dacă te-a prins pe tine într-un moment milos, nu-l mai vezi. Timp de minim două ore, vei sta să te uiți nedumerit la oameni cu ochelari, care te vor întreba dacă ai Confreria chiloților verzi de Eleanor McPfluckenstocken. Dacă ai și mai mult ghinion, vei descoperi că omul a fugit în lume și te-a lăsat pe tine moștenitor peste toată editura lui, cu datorii cu tot.
2) Să luați de bune cifrele de vânzare.
"Cât ai vândut, Vasilică, la târg?" "15.000 de exemplare". "Felicitări. Foarte tare. Și acum zi cifra reală, că te sparg". "Păi,119, dintre care 80 în pachet promoțional cu volumul de poezii al Mihaelei Rădulescu."
Știu, Mihaela n-a scris poezii, exemplul e intenționat fictiv. În schimb, dacă autoritățile ar încerca să ceară impozite pe cifrele de vânzări raportate de edituri la final de târg, probabil că ar pleca acasă cu cheile de la apartamentele editorilor în mână și cu mamele lor la braț.
1) Să lansați vreo carte.
Chiar dacă editura se îndură să cumpere microfon - nu râdeți! mi s-a întâmplat mie personal să ajut un poet tânăr citindu-i poeziile la lansare, și m-am pomenit la standul din ditamai Romexpo, fără firicel de microfon - în vecini vor fi: un concert de rock al unei edituri mai înstărite, un colocviu de critici care vor discuta exact atunci ipoteza nemuririi sufletului și vă vor face "șșșt" vouă, nu concertului de rock, un striptease la bară cu lansare de roman erotic - la naiba, cum de nu m-am gândit la asta mai din timp! - și un stand-up comedy cu renumitul și apreciatul artist de stand-up Daniel Cristea - Enache. Pe scurt, decât să lansezi o carte la târg, mai bine o lansezi în Dâmbovița de pe Pod Izvor. Va avea mai mult bâldâbâc.
Lectură plăcută tuturor!
(Foto: blog.oup.com)
