Cine e taică-tu?

Ce mai înseamnă un copil în ziua de azi?

Luni, pe 5 martie, Cinema Studio a fost surprinzător de plin pentru o premieră europeană, darămite pentru una belgiană. Fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne au venit să-şi promoveze noua premieră,

Băiatul cu bicicleta.

Un film care n-a mai plecat acasă cu Palme d'Or, în schimb şi-a trimis spectatorii acasă cu un sentiment angoasant de vinovăţie faţă de toţi oamenii cărora nu le-au oferit iubire când ar fi trebuit.Cyril (Thomas Doret) are 11 ani, e un morcoveaţă simpatic şi dezgheţat, al cărui tată decide într-o bună zi că ăla-micu' nu mai are ce căuta în viaţa lui, drept care îl lasă la un orfelinat şi-i vinde chiar şi mult-iubita bicicletă. De aici începe o întreagă cursă contra cronometru a puştiului, care îşi solicită din toţi rărunchii lui fragili dreptul la dragoste, chiar dacă, după cum veţi vedea (şi nu dau detalii, vreau neapărat să vă trimit la cinema), aceasta presupune sărituri peste gard, violenţă, infracţiuni. Pentru prima oară, fraţii Dardenne - complet lipsiţi de sentimentalism în producţiile lor precedente - mizează pe răspuns emoţional din partea publicului. Cu cât micuţul Cyril trece prin mai multe respingeri dureroase, cu atât tu, în sală, suferi mai cu foc. Şi cu atât creşte ritmul alergării lui frenetice, călare pe perpetua bicicletă - ca într-un

Catcher in the Rye

al zilelor noastre, cu droguri, găşti de arabi şi jocuri pe calculator.