Lifestyle· 2 min citire

Cu dricu' la Piatra Neamț

cu dricu la nunta-print

cu dricu la nunta-print

Tabu
Scris de Tabu Publicat: 3 apr. 2012, 13:29

Teatrul Tineretului are bucuria de a  anunța  <strong>premiera </strong>spectacolului <strong>Cu dricu' la nuntă</strong>, de Hanoch Levin, regia Louise Dănceanu, <strong>duminică</strong>, <strong>8 aprilie</strong>, la <strong>Tabăra Școlară Cozla</strong>. Din distribuția piesei fac parte: Ioan Paraschiv, Cătălina Ieșanu, Adina Suciu, Cezar Antal, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dragoș Ionescu, Ștefan Zaharia, Nora Covali, Corina Grigoraș, Silviu Nistor, Florin Mircea jr.   Rebel în creație până la a-și pune propria națiune în cap, Hanoch Levin rămâne o figură reprezentativă

Teatrul Tineretului are bucuria de a  anunța  premiera spectacolului Cu dricu' la nuntă, de Hanoch Levin, regia Louise Dănceanu, duminică, 8 aprilie, la Tabăra Școlară Cozla.

Din distribuția piesei fac parte: Ioan Paraschiv, Cătălina Ieșanu, Adina Suciu, Cezar Antal, Victor Giurescu, Daniel Beșleagă, Dragoș Ionescu, Ștefan Zaharia, Nora Covali, Corina Grigoraș, Silviu Nistor, Florin Mircea jr.

Rebel în creație până la a-și pune propria națiune în cap, Hanoch Levin rămâne o figură reprezentativă în istoria teatrului din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Piesa „Funeralii hibernale“ (titlu înlocuit de Louise Dănceanu printr-o formulă mai ludică, „Cu dricu’ la nuntă“) a fost jucată pentru prima data în 1978, la Teatrul Habimah din Tel Aviv, instituție teatrală reprezentativă a Israelului.

Ce se întâmplă într-o familie când se suprapune un ceremonial de înmormântare cu unul de nuntă? La care dintre ele aleg rudele să participe? Are întâietate viața sau moartea? O bătrână mamă în agonie smulge fiului ei promisiunea că puținele sale rude vor participa la înmormântarea sa, chiar dacă sunt prinse cu organizarea unei nunți. Așa că fiul muribundei pornește să strângă familia. Însă cercul familiei este, de fapt, un circ cu paiațe ce joacă o mascaradă prin care să eludeze obligațiile de doliu.  Se pornește o cavalcadă cu fantoșe mișcate de propriile vanități și cruzimi. În afară de muribundă, niciun alt personaj nu e dispus să ia moartea în serios.

Întrebarea obsedantă lansată de piesă, și pe care regizorul o exploatează, este dacă în persoana umană există ceva esențial sau totul e doar o suprapunere de măști sociale, ce cad rând pe rând, până la masca finală care este, de fapt, o mască mortuară.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Tabu și pe Google News