Amicul meu Tiberiu Lovin a fost invitat de o blogăriță să dezvolte acest subiect. A făcut-o aici într-un stil superficial și macho, de parcă ar fi vrut fie să expedieze tema, fie să le irite pe numeroasele lui fane și să le provoace la certuri.
Unica idee cu care sunt de acord e "nu toate fetele care se cred bune sunt în mod real bune". E adevărat. Așa cum e adevărat și în cazul bărbaților: vezi câte un tip neîngrijit ca un boschet de ciumăfaie de la marginea drumului, încăpățânat ca un catâr și tont, plângându-se că băieții buni n-au noroc.
Din acel moment, amicul meu Tibi se concentrează
Amicul meu Tiberiu Lovin a fost invitat de o blogăriță să dezvolte acest subiect. A făcut-o aici într-un stil superficial și macho, de parcă ar fi vrut fie să expedieze tema, fie să le irite pe numeroasele lui fane și să le provoace la certuri.
Unica idee cu care sunt de acord e "nu toate fetele care se cred bune sunt în mod real bune". E adevărat. Așa cum e adevărat și în cazul bărbaților: vezi câte un tip neîngrijit ca un boschet de ciumăfaie de la marginea drumului, încăpățânat ca un catâr și tont, plângându-se că băieții buni n-au noroc.
Din acel moment, amicul meu Tibi se concentrează pe atributele fizice ale "fetelor bune", încercând parcă să crispeze și mai tare o generație de anorexice care vor toate să semene cu păpușa Barbie. Calmați-vă, fetelor. Un bărbat care vă iubește v-o va trage în drumeție de munte, când veți fi foarte transpirate și pline de noroi și vă va face cel mai pasional cunilingus exact în ziua când ați ratat programarea la epilat. Been there, seen that. Un bărbat îndrăgostit de voi nu va da doi bani pe două kilograme în plus sau pe un ruj prost ales, pentru că va fi prea ocupat să-l lingă de pe buzele voastre.
Și anything less than that e neinteresant. Cade din categoria "noroc" și intră în categoria "negociere". Dragostea nu se negociază. Un tip care te vrea cu adevărat nu stă la negocieri, se aruncă pur și simplu.
E interesant însă să vedem împreună ce înseamnă "fete bune".
Unii prin fete bune înțeleg fete docile, cele care fac exact ce vrea un bărbat și cum vrea el, refulându-și complet personalitatea, apoi plâng că nu sunt înțelese. Unde e bunătatea în faptul că tu renunți complet la tine de teamă să nu fii părăsită?
Alții se referă la fete cuminți, devreme acasă, care n-au spirit de aventură, nu fac felație și nu știu de glumă. Mai e nevoie să lămurim de ce n-au noroc? Inhibițiile etichetate drept bunătate mă scot din minți. Cu cât o femeie e mai liberă în spirit, cu atât viața intimă a unui cuplu e mai interesantă. Numai bărbații cu penisuri sub 10 cm sau cu un mindset aferent unor penisuri sub 10 cm au o crispare legată de spiritul de aventură al unei femei. Și cine ar vrea să piardă timp cu ăștia?
Alții prin fete bune înțeleg gospodine harnice, care fac multă treabă în casă. Am locuit o vreme cu una. Se năpustea asupra oricărui potențial mascul cu o disperare care stingea cerbicia mai ceva decât bromul. "Ești neînsurat, da?" "Ăăă, da!" "Bun. Eu gătesc, spăl, calc și bat și covoare. Când ne facem analizele?"
Norocul e timid, oameni buni. Dacă-l apuci prea violent de o zonă delicată, se face mic și fuge mâncând pământul. Și nu o dată, norocul e traumatizat de toate "fetele bune" de până atunci. Norocul trebuie lăsat să vină în ritmul lui. Și până atunci, haideți la o petrecere.
