În engleză, titlul The Place Beyond the Pines este traducerea aproximativă a numelui orașului unde are loc acțiunea. Schenectady, New York. Orășel mic, cu lume băgăreață și poliție impertinentă. În românește, cineva a simțit nevoia să exprime profunzime și i-a dat un titlu din seria Speranțe vândute, Iubire furată, Soartă crudă, Tinerețe abisală etc: Destine la răscruce.
Nu prea înțeleg nevoia românului de a infuza patetism de suprafață într-o poveste care e înzestrată, din construcție, cu multă sensibilitate și potențial de înduioșare. Pentru că tema filmului - relația părinte - copil
În engleză, titlul The Place Beyond the Pines este traducerea aproximativă a numelui orașului unde are loc acțiunea. Schenectady, New York. Orășel mic, cu lume băgăreață și poliție impertinentă. În românește, cineva a simțit nevoia să exprime profunzime și i-a dat un titlu din seria Speranțe vândute, Iubire furată, Soartă crudă, Tinerețe abisală etc: Destine la răscruce.
Nu prea înțeleg nevoia românului de a infuza patetism de suprafață într-o poveste care e înzestrată, din construcție, cu multă sensibilitate și potențial de înduioșare. Pentru că tema filmului - relația părinte - copil - e ofertantă în sine, iar regizorul - scenarist - revelație de Sundance - Derek Cianfrance creează nenumărate ocazii în care emoția ne este indusă subtil, nu băgată în ochi de la o poștă. Faptul
Construcția e una devenită între timp clasică, reluată de nenumărați cineaști: magia celor trei episoade distincte, independente narativ. Și faptul că e film de autor, nu operă de mercenar, se vede. "Credeți că noi, americanii, nu știm să tragem cadre lungi? Uite o urmărire artistic meșteșugită dintr-un singur cadru." Și impactul e vizibil și asupra calității interpretării artistice. În filmul ăsta, vedetele sunt cumva despuiate de glow și ghidate spre o simplitate extrem de expresivă.
Luke (Ryan Gosling) și Romina (Eva Mendes) sunt un cuplu destrămat. El, motociclist tatuat, un rebel aparent incapabil să înțeleagă că maturitatea vine cu responsabilitate. Ea, emigranta care, din lipsă de responsabilitate, a făcut un copil cu blondul cel frumos, își găsește în sfârșit un partener serios de viață, pe Kofi. Și cumva, o apucă retroactiv ranchiuna pentru tot ce n-a primit de la Luke - sentiment feminin surprins acea scrupuloasă atenție la detalii care îl caracterizează pe Cianfrance ca autor. Numai că ipostaza de părinte trezește în Luke o nevoie instinctuală, înduioșătoare, de implicare. Implicare de care Romina nu mai are acum nevoie, și pe care i-o respinge cu o intensitate egală cu aceea a freneziei lui. Ca un ultim act de disperare, Luke se apucă să dea spargeri la bănci, în ideea că banii îi vor aduce copilul înapoi.
Avery (Bradley Cooper) și Jennifer (Rose Byrne) sunt un cuplu armonios. Au o căsătorie armonioasă și un bebeluș. Numai că Avery - care, după uciderea tâlharului de Luke, e promovat la statutul de erou al poliției - e interesat de morală, de corupție, de noțiunea de bine și rău, de orice, mai puțin de propriul copil. Frustrările subtile, de soție care începe să se simtă ignorată, sunt interpretate de Rose Byrne într-un mod strălucit.
Jason (Dane DeHaan) și AJ (Emory Cohen) sunt copiii adolescenți ai celor doi. Copii care se întâlnesc după ce AJ se mută cu tatăl său - evident, cuplul a divorțat între timp - și se transferă la liceul local. Jason e un copil iubit, și, deși sărăcia e greu de mascat, are o anumită demnitate a omului căruia i s-a oferit îndeajuns de multă tandrețe. AJ, deși a crescut în lux, are un comportament violent și acaparator, de persoană labilă emoțional. Cum decurge interacțiunea celor doi, veți vedea pe marile ecrane.
Filmul durează mult peste două ore, dar ritmul și forța interpretărilor actoricești, dozajul tensiunilor și acela al elementelor surpriză este de așa natură, încât nici măcar nu le veți simți.
