Fassbinder, omagiat la RO-IFF

Azi are loc debutul celei de-a opta ediții a Romania International Film Festival (Ro-IFF), festivalul de film cu buget mic și filme mari. Anul acesta, evenimentul are loc, între 27 septembrie și 7 octombrie, la Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, Sala Horia Bernea a Muzeului Național al Țăranului Român și clubul Fabrica. După Panorama și Underground, vă prezentăm astăzi alte două secțiuni necompetiționale adresate publicului cinefil bucureștean.

Secțiunea Focus din acest an se axează pe viața și filmele lui Rainer Werner Fassbinder, comemorând 30 de ani de la moartea celebrului regizor – moarte considerată de mulți critici și istorici ca marcând sfârșitul Noului Cinema German. La această comemorare, Ro-IFF este singurul festival din România care îl omagiază anul acesta pe celebrul cineast german, aflat anul acesta în atenția marilor festivaluri ale lumii.

Deși cariera sa artistică a durat mai puțin de 15 ani, Fassbinder a terminat 40 de lungmetraje, două seriale de televiziune, trei scurtmetraje, patru producții video, 24 de piese de teatru, patru piese radio și a jucat în 36 de roluri de film. Pe lângă regie, Fassbinder scria, filma, compunea muzica, era scenograf, monteur și producător. Filmele sale se nasc dintr-o dorință de a provoca și a șoca, dar și dintr-o energie creativă fenomenală, ce coexistă cu un libertinism aut-distructiv. Atât personalitatea, cât și filmele sale sunt controversate, lucru ce nu-l fac pe Fassbinder să fie privit ca personalitatea centrală a Noului Cinematograf German. Din creația extinsă a faimosului regizor, Ro-IFF prezintă două filme foarte apreciate și premiate – Căsătoria Mariei Braun (Die Ehe der Maria Braun / The Marriage of Maria Braun, 1979) și Secretul Veronikăi Voss (Die Sehnsucht der Veronika Voss / Veronika Voss, 1981) –, dar și două filme mai puțin cunoscute, care vor fi, fără îndoială, apreciate de cinefilii cunoscători și nu numai: Disperare (Despair – Eine Reise ins Licht / Despair, 1978) și Vreau doar să mă iubești (Ich will doch nur dass ihr mich liebt / I Only Want You to Love Me, 1976).

Căsătoria Mariei Braun este un film ce a fost interpretat de numeroși critici ca fiind o alegorie, o metaforă a evoluției Germaniei grefată pe destinul tragic al personajului principal, Maria Braun, o femeie care se chinuie să supraviețuiască anii de după război. Filmul a câștigat numeroase premii în Europa și SUA, atât pentru regie, cât și pentru interpretarea memorabilă a actriței Hanna Schygulla (printre altele, distinsă cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin).

Secretul Veronikăi Voss are ca intrigă întâlnirea dintre reporterul sportiv Robert Krohn și fostul star UFA, Veronika Voss, o femeie atrăgătoare, interesantă, dar totodată misterioasă. Robert devine iubitul ei, încercând în același timp să-i descopere secretul. Filmul a fost premiat în Germania (Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin) și a câștigat International Critics' Award la Festivalul de la Toronto. Imaginea uluitoare a filmului arată admirația lui Fassbinder față de cinematograful clasic hollywoodian, în special filmele lui Douglas Sirk. Filmul este sofisticat și creează o ușoară senzație de artificialitate, ca și restul peliculelor din ultimii ani de viață ai lui Fassbinder. Astfel, artificialitatea devine un instrument de exprimare a alienării.

Disperare este unul din cele trei filme ale lui Fassbinder vorbite în limba engleză. Bazat pe un roman de Vladimir Nabokov (adaptat de Tom Stoppard), pelicula spune povestea lui Hermann Hermann, un emigrat rus, un magnat al fabricilor de ciocolată, ale cărui căsnicie și afacere au început să scârțâie. Fabrica este aproape de faliment, iar soția vulgară este cronic infidelă. El își construiește un plan foarte elaborat pentru a obține o nouă identitate, în speranța că acest lucru îl va elibera de toate grijile. Adaptarea lui Rainer Werner Fassbinder, selecționată în competiția de la Cannes, are loc în anii ’30, pe fondul creșterii în popularitate și putere politică a naziștilor.

Vreau doar să mă iubești ilustrează lupta lui Peter în încercările disperate de a câștiga dragostea celor apropiați. Filmul reprezintă chiar reflecția autorului asupra propriilor dorințe de iubire din perioada copilăriei și adolescenței. Inițial, filmul a fost realizat pentru televiziune, ca mai apoi, să fie restaurat pentru cinema de către Bavaria Atelier.

Ro-IFF prezintă, în aces an, în cadrul secțiunii 2 x 3, câte trei filme semnate de doi reputați regizori europeni: Judit Elek și Radu Gabrea.

Judit Elek este una dintre cele mai experimentate regizoare maghiare. Absolventă din 1955 a Academiei de Arte Teatrale și Cinematografice din Budapesta (unde a fost singura femeie admisă), ea face parte, alături de alți regizori marcanți, precum István Szabó, din „noua generație” de cineaști maghiari ai anilor ’60. Unul dintre primele sale filme, Ziua Mariei (Mária-nap / Maria’s Day, 1984) a fost selecționat în cadrul secțiunii caneze „Un Certain Regard”. Pentru documentarul Cât trăiește un om (Meddig él az ember? / How Long Does a Man Live?, 1967) a obținut Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Locarno. Cineastă foarte apreciată în țările francofone, Judit Elek deține, din 1987, râvnitul titlu de „Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres”, acordat de Ministerul Culturii din Franța. Regizoarea va fi prezentă la București pe toată durata festivalului. Ziariștii care doresc să discute cu Judit Elek sunt rugați să ne scrie pe adresa [email protected].

Filmul Întoarcerea (Visszatérés / Retrace), o coproducție Ungaria–România–Suedia din 2011, va deschide ediția de anul acesta a festivalului. Acțiunea are loc în România, în vara anului 1970, în plin regim Ceaușescu. Katherine (40 de ani) se întoarce în locul în care s-a născut, în Transilvania, pentru prima dată de când a emigrat, cu tatăl ei, după al Doilea Război Mondial. Filmul va fi proiectat în prezența regizoarei, a directorului de imagine, László Berger, și a line producer-ul Zsolt Páll, pe 27 septembrie 2012, de la ora 18:30, la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).

Un alt film de Judit Elek prezentat în cadrul festivalului este Amintirile unui râu (Tutajosok / Memories of a River, 1990). În Tiszaeszlár, tânăra Solymosi Eszter dispare înaintea Paștelui Evreiesc, iar sătenii răspândesc zvonuri despre o crimă ritualică. Filmul a primit Marele Premiu în cadrul Festivalului Internațional al Femeilor Regizor de la Créteil și Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de la Montreal.

Ultimul film de la Ro-IFF realizat de Judit Elek este Ziua Mariei, selecționat în secțiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de Film de la Cannes din 1984. Acțiunea, plasată în 1866, prezintă o poveste dramatică despre dragoste și moarte.

Radu Gabrea este Doctor în Comunicații Sociale la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia. Cu filmul său de debut Prea mic pentru un război atât de mare (1969) a primit premiul Leopardul de Bronz la Locarno în1970. A realizat, în 1971, primul serial de televiziune românesc, Urmărirea. În 1973 a regizat Dincolo de nisipuri film modificat de cenzură și lansat cu masive tăieturi și transformări impuse de conducerea de atunci a țării. După aceste intervenții și, mai ales, în urma conflictului direct cu șeful Statului, regizorul se stabilește în Germania, țara de origine a mamei sale. Filmul a fost interzis în România până în 1990, dar a fost prezentat la Cannes, în secțiunea paralelă „Quinzaine des Realisateurs”, în 1974 („Cel mai important film românesc al anilor ’70”, după Mira și Antonin Liehm, UCLA Press, Los Angeles). În Germania realizează câteva filme extraordinare, precum cele trei incluse în programul Ro-IFF. S-a întors în România după 1989, unde și-a continuat cariera realizând atât lungmetraje de ficțiune, cât și documentare.

Nu te teme, Iacob! (Furchte dich nicht, Jakob! / Fear Not, Jacob!) este povestea unei transformări uimitoare a unui om alienat într-un om ferm și hotărât, o schimbare cu atât mai extraordinară în contextul antisemitismului obiectiv și internalizat. Înfruntându-și soarta în mod direct, Leiba, personajul principal, simbolizează evreul modern. Filmul este o adaptare după nuvela lui I. L. Caragiale O făclie de Paști.

Un bărbat ca EVA (Ein Mann wie EVA / A Man Called Eva, 1984) este un film complex semnat de Radu Gabrea. Faptul că Eva Mattes interpretează rolul principal, inspirat de regretatul mare regizor german Rainer Werner Fassbinder, reprezintă unul dintre atuurile acestui film. În primul rând, Eva Mattes reușește în mod surprinzător să arate, să vorbească și să se miște asemenea lui Fassbinder; în al doilea rând, actrița conferă filmului o complexitate psihosexuală ce se potrivește perfect cu bisexualitatea torturantă a lui Fassbinder. Energia din spatele filmului, remarcabil prin onestitate, și a regizorului este reprezentată de jocurile sexuale de putere, în timp ce figura lui Fassbinder, chinuită de gelozie, cât și crudele sale capricii îi întorc unul împotriva celuilalt pe prieteni, iubiți și actori, cu consecințe dezastruoase. Filmul va fi proiectat, în prezența regizorului, pe 27 septembrie 2012, de la ora 20:30, la Cinemateca Union (Sala Paul Călinescu).

Rosenemil (coproducție Germania-Franța-Elveția-România, 1993) este bazat pe un roman de Georg Hermann și are acțiunea plasată în Berlin, la răscrucea dintre veacuri. Protagonistul filmului, Emil, își câștigă traiul vânzând romane ieftine de dragoste la colț de stradă. Încă de mic, Emil avea ochi numai pentru doamne și din acest motiv intra deseori în bucluc. Într-o zi predestinată din 1903, el întâlnește două femei atrăgătoare, amândouă practicând „cea mai veche meserie din lume”, deși operează în cercuri sociale foarte diferite.

Prețul biletelor de intrare la Ro-IFF este de 5 lei, pentru Sala Union (Paul Călinescu) a Cinematecii Române, și de 7 lei, pentru Sala Horia Bernea a Muzeului Național al Țăranului Român. Proiecțiile din Club Fabrica au intrarea liberă.