EXCLUSIV TABU: Florin Zamfirescu despre divorturile lui! CE nu s-a stiut niciodata!

FLORIN ZAMFIRESCU: „Stric femeile din prea multă iubire”

Reputatul actor al Teatrului Odeon, apreciat și pentru rolurile sale din peste 30 de filme, respectiv pentru o activitate la fel de solidă și în televiziune, a trecut de trei ori prin experiența dificilă a divorțului. A acceptat să ne povestească - intr-o conversatie neconventionala cu fosta sa studenta LORENA LUPU,publicata in editia TABU de martie - finalurile celor trei povești de iubire pe care a ales să le oficializeze.

Recent, tabloidele au anunțat, cu surle și trâmbițe, un divorț din lumea bună a teatrului. Florin Zamfirescu și Cătălina Mustață, considerați unul dintre cele mai stabile și mai longevive cupluri de artiști, au decis să se despartă după douăzeci de ani de căsătorie. Spre deosebire de despărțirile mondene, consumate mai mult pe prima pagină, acest divorț a decurs într-o discreție impresionantă. Numai că apele liniștite sunt adânci, după cum bine spune proverbul.

„Nu știu dacă e normal, dacă toată lumea va fi de acord cu mine, dar cel mai greu divorț al meu a fost primul. Asta pentru că eram foarte tânăr – aveam vreo 25 de ani – și ni se născuse un copil. Ne-am căsătorit când mama lui Vlad era însărcinată în luna a cincea, tocmai pentru că urma să aibă un copil. În concepția mea, nu era normal ca un copil să se nască fără tată. Deși nu eram de acord unul cu celălalt în multe privințe, o iubeam. Mă iluzionam juvenil că o voi schimba. Că am puterea să schimb oameni. Iar prima lecție a fost aceea că oamenii nu se schimbă. Că nu e cazul să-ți faci planuri că vei reuși vreodată să schimbi pe cineva. Adevărata întrebare pe care trebuie să ți-o pui este dacă poți accepta pe cineva sau nu.” Fusese o dragoste naivă de tinerețe, între o elevă de liceu și un tânăr actor proaspăt repartizat la Târgu Mureș. După un an și jumătate de relație, fata rămăsese gravidă chiar înainte de bacalaureat. „Dar nu se observa, că era la început. Tot în vară dăduse și admiterea la Conservator, la București. Primisem și eu transferul de la Târgu-Mureș la București. Iar în septembrie, înainte să înceapă facultatea, am zis: ‚Hai să ne și căsătorim!’ Și în martie a născut.” Dar incompatibilitatea celor doi parteneri a fost, probabil, accentuată de stresul inerent ipostazei de proaspeți părinți. „La trei luni după naștere, am început procedurile de divorț."

...A doua căsnicie, cu actrița Valeria Sitaru, a fost cea mai simplă și mai echilibrată. Au rămas în relații minunate, colegiale. „Am fost căsătoriți doisprezece ani, am făcut și o fetiță frumoasă împreună – dar am sesizat că, de la un punct încolo, devenisem ca un frate și o soră. Dacă stadiul ăsta ar fi fost atins atunci când eu aveam 55 de ani, iar ea 50, nu ne despărțeam. Dar… aveam 38 de ani. Eram prea tineri să ne resemnăm atât de repede. În plus, aveam ritmuri interioare foarte diferite. Vali e un om de carte, un om care citește enorm, scrie interesant. Nu era gospodină, nu era tipul de femeie care să spele rufe, să umble după copil. Copilul a fost crescut mai mult de bunică-sa. Eu nu avusesem nici o problemă cu felul ei de a fi, dar, totuși, erau momente în care izbucneam....

Cu a treia soție, a stat 20 de ani – ceea ce este un progres. „Stai să vezi cât o să stau cu următoarea! Că eu am de gând să-mi refac viața; nu am motive să stau singur, în fond, n-am omorât pe nimeni.” Cătălina Mustață era studentă pe atunci, era frumoasă, talentată, cuminte, „altă zodie, alt temperament”. „Ea are o pasiune uriașă pentru meseria noastră. Pasiune pe care o avem toți. Dar ea a simțit instinctiv că va putea răzbate mai ușor, fiind alături de mine.” Și totuși, Florin Zamfirescu spune că nu consideră că are vreun merit în ascensiunea profesională a soției sale: „Nu eu am dus-o la postul Acasă, unde a fost atâția ani chipul și vocea postului, nu eu am distribuit-o în filme și seriale. Ăsta era de fapt reproșul ei, în ceea ce privește teatrul: faptul că n-am jucat împreună, că nu m-am luptat să conving teatrul să pună piese cu ea. Dar eu am socotit că nu e cazul; că aș fi jignit-o dacă aș fi făcut așa ceva. Era o chestiune de demnitate”.

...Crede că fosta lui soție e încă frumoasă și îi dorește tot binele. Unicul lucru pe care îl regretă este „comportamentul ei hămesit de la final”. „Am acceptat divorțul și partajul la notar, fără tribunal. Am luat niște foi de hârtie și am trecut pe niște foi tot ce am avut și tot ce luăm cu noi. Pe ea am lăsat-o în casă – eu m-am mutat într-o garsonieră pe care o cumpărasem din munca mea, în ideea că am și eu trei nepoți. La partaj, am avut atâta încredere încât i-am lăsat mașina care urma să fie a mea – după ce ea a făcut accidentul ăla cu mașina ei; iar ea a luat-o și a vândut-o. Era pe firma noastră comună, din care, la divorț, mi-a cerut să ies. Pe firmă erau ambele mașini, a mea și a ei. Așa, și mi-a promis că, dacă ies de pe firmă, îmi vinde mașina pe o sumă modică. Ulterior mi-a spus că o vânduse. De aceea vreau să spun public aceste amănunte cu partajul. Pentru că sunt niște porcării. Când am văzut că fata asta frumoasă, manierată, talentată, cu care am stat 20 de ani împreună, mă fură și minte în halul acesta, m-am întrebat cu cine am petrecut de fapt acești 20 de ani? Când am văzut că această fată a îndepărtat din casă obiecte de valoare, temându-se că le vom împărți la partaj, m-am strepezit. Nu-mi vine să cred, când o văd și când mă gândesc cât de mult am iubit-o, că poate să-mi facă asta."

Crede că adevăratul motiv al divorțului a fost teama Cătălinei de momentul de după decesul său, când cei doi copii vor veni să-și ceară partea de moștenire. „Dacă aș fi Becali sau Țiriac, aș fi înțeles. Dar noi eram actori, câștigam cât să ne întreținem, aveam o casă și două mașini. E ridicol. În fine, eu am lăsat-o în casa noastră, pe care are ambiția să declare că a făcut-o din banii ei. Acum, se plânge că nu poate să întrețină. Te întreb: dacă ea a făcut-o, cum de n-o poate întreține?”

(c) Tabu 2013-2014. Fragmente din material pot fi reproduse numai cu precizarea vizibila, explicita si functionala a link-ului www.tabu.ro .