O știu pe Raluca Vermeșan din 2008, când, proaspătă absolventă de facultate, impresiona publicul estival al Galei "Hop" cu forța și lumina cu care umplea scena. Ce-i drept, o umplea din toate punctele de vedere - pentru că Raluca noastră nu e ceea ce s-ar numi un firicel de floare albastră. Dar anii au trecut, talentul ei a determinat regizori importanți s-o distribuie în spectacole ale câtorva dintre cele mai prestigioase teatre din capitală, cum ar fi Odeon, Nottara, Metropolis sau Act. În ultimul ei rol, Helen din XXL (Fat Pig) (r. Cristi Juncu), Raluca a acceptat o provocare dificilă: să încaseze
O știu pe Raluca Vermeșan din 2008, când, proaspătă absolventă de facultate, impresiona publicul estival al Galei "Hop" cu forța și lumina cu care umplea scena. Ce-i drept, o umplea din toate punctele de vedere - pentru că Raluca noastră nu e ceea ce s-ar numi un firicel de floare albastră. Dar anii au trecut, talentul ei a determinat regizori importanți s-o distribuie în spectacole ale câtorva dintre cele mai prestigioase teatre din capitală, cum ar fi Odeon, Nottara, Metropolis sau Act. În ultimul ei rol, Helen din XXL (Fat Pig) (r. Cristi Juncu), Raluca a acceptat o provocare dificilă: să încaseze în plină figură toate prejudecățile și miciile mizerii cu care se confruntă, dintotdeauna, oamenii grași. Provocarea n-a rămas nerăsplătită: tânăra și talentata actriță a obținut Premiul UNITER pentru debut. Prilej pentru noi să salutăm cu căldură această victorie a talentului împotriva dimensiunilor prestabilite și a frumuseții naturale împotriva plasticului și a bisturiului.
TABU: Cât e de greu să fii o actriță rubensiană într-o lume obsedată de Photoshop?
Raluca Vermeșan: Am avut noroc să fie nevoie de emploi-ul meu la timpul și în rolurile potrivite. E mai dificil când vrei să joci un rol cu care nu ești compatibil din punct de vedere al gabaritului. Nu am fost complexată niciodată de către colegii de breaslă.
Nu ai avut de îndurat comentarii răutăcioase de la nesimțiți?
În viața cotidiană, da, am avut de-a face cu mitocani. Tocmai de aceea mi-am cumpărat un iPod ca să nu mai aud mizeriile altora.
Ziceai ceva despre roluri cu care nu ești compatibilă din punct de vedere al gabaritului. Dacă ai fi distribuită într-un rol fabulos, care să-ți ceară să dai jos 15 kg, ce ai face?
Cred că, dacă aș crede că e rolul vieții mele, aș încerca să fac un efort de o asemenea amploare.
Ai luat Premiul UNITER pentru debut cu un rol care ți-a cerut să expui foarte mult din vulnerabilitățile tale. A fost greu să lucrezi la rolul ăsta?
Firește că te deranjează când cineva îți așează în față o oglindă în care îți evidențiază defectul suprem. Problema cea mai mare era că nu mă puteam relaxa deloc la început și eram destul de stresată cu acest rol.
Cum ai reușit să depășești acest stres?
Cu ajutorul lui Vlad Zamfirescu și al lui Cristi Juncu. Vlad se ocupa de mine pe latura de psihologie. Vorbeam mult după fiecare repetiție, iar Cristi mă ajuta să înțeleg dedesubturile rolului.
Haha, Vlad Zamfirescu psiholog! Dă-ne detalii.
Eram mai mereu în mașină și discutam despre faptul că trebuie să fac pace cu mine pentru că se simțea încordarea mea. Îmi spunea să uit tot ce a fost până atunci și să încep să privesc spre viitor.
Să privim, deci, spre viitor. Ce urmează acum?
Am fost selectată de către Festivalul de Film Transilvania de la Cluj în "10 pentru film", o selecție a zece actori de teatru care vor fi prezentați producătorilor și regizorilor de film, pentru revitalizarea distribuțiilor din filmele românești.
Ți-e teamă de o eventuală plafonare?
Îngrozitor. Mi-e frică de comoditate, tocmai pentru că tind să lenevesc. Nu sunt o actriță căreia să-i placă să repete până la extenuare.
Care e atu-ul tău actoricesc?
Mă bazez pe indicațiile regizorale și pe inteligența mea scenică.
Dar cel uman?
Sunt generoasă cu colegii mei de breaslă și încerc să-i promovez mereu, pentru că am convingerea că fiecare dintre noi își are locul și menirea în univers.
Nu e puțin bizar, într-o breaslă în care oamenii nu știu cum să se sape unul pe celălalt?
Provin din Arad. Acolo, generozitatea este la ea acasă. De ce să fim răi, dacă putem fi buni?
Părinții tăi te-au susținut în dorința de a fi actriță?
Părinții mei sunt despărțiți de când aveam 12 ani. Eu am rămas cu mama și cu fratele meu mai mic cu 2 ani. Tatălui meu îi este greu să înțeleagă de ce m-am făcut actriță. Mama m-a susținut necondiționat.
Care erau contraargumentele tatălui tău?
E de profesie inginer, iar cei care au o educație universitară bazată pe matematică înțeleg mai greu înclinațiile artistice. Mai ales dacă există prejudecata că actorii sunt săraci.
Te-a felicitat după ce ai luat Premiul UNITER?
Evident. Ca, de altfel, cunoscuți și necunoscuți. Mulți.
Apropo de sărăcie: te sperie neajunsurile financiare tipice acestei meserii?
Am norocul să pot trăi din meseria mea. Banii sunt făcuți să circule și nu mă cramponez de numărul lor. Când sunt la ananghie cu banii, se întâmplă ceva și primesc diverse sume de bani. Totul ține de relaxare.
I-ai face cinste unui tip care te atrage foarte mult?
Evident. Chiar practic genul acesta de flirt-agațament.
Cum e bărbatul ideal, din punctul tău de vedere?
Ar trebui să semene cu Dragoș Buhagiar ca stil de a privi lumea, cu Cristi Juncu ca duioșie și cu Horațiu Mălăele ca umor.
