Harvey Keitel își dezvăluie originea... maramureșeană!

Celebrul actor american joacă în lungmetrajul Condamnat la viață (2012) rolul unui preot catolic, părintele spiritual al comunității în care se întâmplă acțiunea filmului, anunță un comunicat de presă al producătorului Family Film.

Alături de Harvey Keitel, îi veți mai recunoaște în Condamnat la viață (A Farewell to Fools - titlul în engleză) pe: Gérard Depardieu, Laura Morante, dar și pe actorii români Bogdan Iancu, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Alexandru Bindea și Nicodim Ungureanu. Filmul este regizat de Bogdan Dreyer, scenariul îi aparține lui Anușavan Salamanian, iar producător este Family Film.

Dacă Bogdan Dreyer a fost cel care l-a adus pe Gérard Depardieu, celălalt actor celebru, Harvey Keitel, a fost ideea producătorului Giuliano Doman (Family Film). Fără cele două nume grele ale cinematografului internațional, filmul Condamnat la viață n-ar fi existat. „Nu a fost ușor să găsim banii pentru acest film, dar angajamentul lui Gérard Depardieu și al lui Harvey Keitel de a participa ne-a ajutat mult”, spune producătorul de la Family Film.

Harvey Keitel nu e la prima sa vizită în România. Mama actorului american s-a născut în Leordina, județul Maramureș. În adolescență, ea a emigrat împreună cu părinții ei în Statele Unite. Harvey Keitel a vizitat pentru prima oară țara de origine a mamei sale abia după Revoluție, în anii ‘90, pentru un film de Theo Angelopoulos, Ulysses’ Gaze, 1995.

Harvey Keitel: „Faptul că am rădăcini românești nu a contat când am spus «da, fac filmul», dar a fost un factor favorizant, ca să spun așa. În primul rând, mi-a plăcut povestea. M-a atras nuvela lui Titus Popovici, care este minunată. Dilema colectivă pe care o au oamenii din acest sat e una profund etică și morală. Și m-a provocat să răspund la ea. Iar răspunsul meu este filmul”.

Pregătirea pentru rol

Pentru a se integra în lumea din care avea să facă parte pentru câteva săptămâni, Harvey Keitel a venit în România, la Sighișoara, cu ceva vreme înainte de a începe filmările.

„Am venit cu câteva zile mai devreme ca să învăț câte ceva despre România și, implicit despre rol. Și ca să faci asta trebuie să trăiești aici, să bați străzile, să mănânci mâncare românească, să stai de vorbă cu oamenii”, spune Keitel.

Actorul a insistat să locuiască într-un mic hotel din cetate, a colindat străzile orașului, a participat la slujbe de duminică și la o înmormântare, pentru a observa ritualurile, a stat ore în șir de vorbă cu un preot al Bisericii Evanghelice, Bruno Frölich. „M-a ajutat foarte mult, mi-a spus și mi-a arătat multe lucruri pe care nu le știam despre munca unui preot și despre ceremonii”, povestește el.

Pe lângă gesturi și ritualuri, Keitel era intrigat de acțiunile preotului din film, care (spoiler alert!) decide împreună cu restul elitei să-l sacrifice pe Ipu - „nebunul satului”, dar totuși, un nevinovat - pentru a-și salva viețile. Când l-a întrebat pe preotul Bruno Frölich ce ar fi făcut în situația respectivă, acesta i-a răspuns „E o dilemă”. „A fost cel mai puternic lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată”, spune Keitel. „Nu știi niciodată cum reacționezi până nu ești pus în situația respectivă. Filmul vorbește despre responsabilitatea noastră colectivă, ca părinți, într-o lume în care continuă să fie războaie. La întrebarea pe care o ridică Titus Popovici  lumea va căuta răspuns încă mulți ani de acum încolo”, crede actorul.

Harvey Keitel, actorul
Harvey Keitel (74 de ani) s-a născut la New York, însă părinții săi au fost emigranți evrei din Polonia (tatăl) și din România (mama).

La 16 ani alege să se înroleze în trupele US Marine cu care, ulterior, ajunge pînă în Liban, în cadrul unei intervenții militare (Operațiunea The Blue Bat, iulie 1958). Mulți ani mai tîrziu, Keitel se află printre susținătorii stagiului militar obligatoriu pentru tineri: “Noi, poporul, ar trebui să participăm la privilegiile democrației pe care o trăim și să împărțim împreună pericolele și riscurile pentru a proteja libertatea pe care o avem”.

Întors din armată are diferite job-uri în paralel cu încercările de a deveni actor. Este reporter de teren acreditat pe lângă un tribunal. Sau lucrează ca vânzător într-un magazin de încălțăminte de damă.

Harvey Keitel prinde un rol foarte bun în primul film al lui Martin Scorsese Who’s Knocking at My Door (1967). Anii următori, însă, reprezintă o perioadă fără mari succese pentru debutantul Harvey Keitel.

Joacă în cîteva filme celebre ale unor regizori consacrați, însă nu iese în evidență. Spre exemplu, apare în alt film al lui Scorsese, Mean Streets (1973), însă acesta este momentul pentru amicul său, Robert De Niro să se afirme ca actor. Apoi, joacă rolul proxenetului lui Jodie Foster în Taxi Driver (1976), tot cu De Niro. Este ales pentru rolul Căpitanului Willard în Apocalypse Now (1979), al lui Francis Ford Coppola, însă rezistă doar o săptămînă la filmările din Filipine. Coppola spune că își dorește o atitudine mai pasivă din partea personajului, așa că îl înlocuiește cu Martin Sheen. În 1987 colaborează din nou cu Scorsese: este Iuda în Last Temtation of Christ. Ridley Scott îl distribuie în rolul polițistului din Thelma & Louise (1991). Apoi joacă în Bugsy (1991), rol pentru care este nominalizat la Oscar și Globul de Aur pentru “Cel mai bun actor secundar”.

Rolul care îl propulsează definitiv pe firmament este însă Mr. White din celebrul Reservoir Dogs (1992), în regia lui Quentin Tarantino, la care Harvey Keitel este actor și coproducător. De atunci, el începe să-și aleagă rolurile cu mai mare atenție, căutînd să-și schimbe imaginea și să demonstreze că poate juca o diversitate mare de personaje.

Este din nou polițist în Bad Lieutenant (1992) și apoi este expertul în “curățătorie” The Wolf din cel mai cunoscut film al lui Tarantino: Pulp Fiction (1994). (Tot rol de “cleaner” are și în Point of No Return din 1993). Doi ani mai tîrziu colaborează din nou cu acesta la From Dusk Till Dawn (1996), făcînd un rol apreciat de critici la vremea respectivă.

Este cît pe ce să apară și în Eyes Wide Shut (1999), dar este înlocuit de Sydney Pollack din cauza unor neînțelegeri pe platou.

Este unul dintre puținii actori americani care acceptă să apară nud în filme de cinema. Două dintre aceste roluri fiind în The Piano și Bad Lieutenant. În 1995 a fost ales de Empire Magazine unul din 100 cele mai sexy celebrități din istoria filmului.

Premii

Nominalizat la Oscar și Globul de Aur și cîștigător al premiului Chicago Film Critics Association pentru “Cel mai bun actor în rol secundar” din Bugsy (1991).

Ursul de Argint la Berlin în 1995, Premiul Special al Juriului, pentru Smoke.

Lifetime Achievment/Premiul pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Istanbul (2005).

Premiul Stanislavsky la Festivalul Internațional de Film de la Moscova în 2002.

Golden Ciak la Veneția în 1993 pentru Dangerous Game.

(1991).

Harvey Keitel spune despre premii: “N-aș vrea ca oamenii să creadă că valoarea unui actor se măsoară în numărul premiilor. Adevăratul succes înseamnă implicare, să te angajezi total în ceea ce faci. Dacă țelul suprem sînt banii mulți, atunci poate vei acumula bani mulți, dar foarte puține pe lîngă.”