Dintre toate cauzele pentru care merită să lupți, cancerul la sân are, de foarte departe - de la distanțe imposibil de parcurs cu imaginația! - cei mai cretini susținători, cu cele mai inutile și jenant de tâmpite idei, care 1) te fac să pari de parcă ai fi descoperit subit reducătorul universal de IQ și 2) sunt total ineficiente în ceea ce privește cauza nobilă.
Ținem minte cu toții campania "Îmi place pe trompa elefantului". Cum să n-o ținem? Toate muierile din lista ta dădeau brusc comentarii cu locuri unde le place. Și, nu, nu era o campanie de promovare a sexului în locuri neconvenționale,
Dintre toate cauzele pentru care merită să lupți, cancerul la sân are, de foarte departe - de la distanțe imposibil de parcurs cu imaginația! - cei mai cretini susținători, cu cele mai inutile și jenant de tâmpite idei, care 1) te fac să pari de parcă ai fi descoperit subit reducătorul universal de IQ și 2) sunt total ineficiente în ceea ce privește cauza nobilă.
Ținem minte cu toții campania "Îmi place pe trompa elefantului". Cum să n-o ținem? Toate muierile din lista ta dădeau brusc comentarii cu locuri unde le place. Și, nu, nu era o campanie de promovare a sexului în locuri neconvenționale, deși cam așa a funcționat. Mie, una, campania "îmi place pe" mi-a revigorat viața sexuală pe minim jumătate de an.
De fapt, "îmi place pe burlan" vorbea despre locul unde le plăcea fetelor să pună poșeta și... Opa, ia stai! Poșeta! Nu sutienul, nu agenda de programare la ginecolog, nu ceva ce să aibă vreo logică sau vreo legătură cu ideea de informare - prevenție - control. Probabil, la originea campaniei a stat cineva ferm convins că poșeta e al treilea sân și că eventual e cazul să-i facem și ei un implant de silicon.
Iar turma s-a executat fără să se întrebe vreo clipă dacă are vreun sens ceea ce face sau dacă duce undeva util. Ceea ce mă face, măcar câteva secunde, să empatizez cu misoginii hardcore și cu sloganul lor "la cratiță, fă!".
Acum, după ce se apucă toate dronele să-și posteze inimioare una alteia pe perete, tot facebookul o să pară cuprins de o epidemie de lesbianism. Pentru că se știe, lesbianismul e din moși strămoși cel mai eficace tratament împotriva cancerului mamar. Nimic nu alungă primejdia unui nodul malign ca sărutul tandru al unei femei. Dar pe sfârc, vă rog frumos!
Revenind: cancerul la sân nu e un status stupid pe facebook despre culoarea sutienului, câte luni te duci tu la Bora Bora - altă campanie ineptă, apropo. "Mă duc zece luni la Honolulu!" Și ce faci acolo? Ai prieteni, cunoștințe? Asigurare medicală? "Păi nu, făceam awareness la cancer". POFTIIIM? Și în ce mod aveau oamenii să afle lucruri noi despre cancer din "mă duc la Cuca Măcăii pentru tot restul vieții?" "Hai, fatăăăh, că n-ai spirit de gașcă!". E momentul când te dai cu palma de frunte și te oripilezi de necuprinsul prostiei umane.
Nu mă înțelegeți greșit. Postați ce prostii vreți voi pe Facebook. Unde vă place, în ce ritm și la ce adâncime. DAR NU-MI SPUNEȚI CĂ PRIN ASTA SUSȚINEȚI CERCETAREA LA CANCER LA SÂN, ATÂTA TOT.
Dacă vreți să susțineți pe bune cancerul la sân, donați bani pentru cercetări, sau pentru îngrijirea bolnavelor, faceți voluntariat în sensul ăsta, organizați seri de discuții publice cu medici despre cancerul la sân, donați sânge sau mergeți la ginecolog să vă testați. Abia astea sunt activități care duc în direcția justă.
Dar să postezi unde îți place pentru a face awareness la cancerul la sân e ca și cum ai pune selfies în pielea goală ca să promovezi sinergia faptelor care - se știeeee! - nu eludează meandrele concretului.
