Dragă jurnalule,
Freamătă benzina-n mine de fericire, mi se zbate arborele cotit și mi se emoliază cuzineții de unii singuri, acum că am trecut și eu, în sfârșit, la dreapta credință. În sfârșit, am și eu ceva eficient care să mă apere de cele rele, pe teritoriul românesc.
Probabil, singurul lucru eficient care să mă apere de cele rele.
Gore, stăpânul meu, e băiat bun. Crede în Dumnezeu. E adevărat, m-a furat din Germania, a fost o istorie întreagă cu plăcuțele de înmatriculare și cu trecerea peste graniță, cert e că toate astea sunt niște păcate banale, pe care, nu-i așa, Dumnezeu ni
Dragă jurnalule,
Freamătă benzina-n mine, mi se zbate arborele cotit și mi se emoliază cuzineții de fericire, acum că am trecut și eu, în sfârșit, la dreapta credință. Slavă preafericitului Dumnezeu, am și eu ceva eficient care să mă apere de cele rele, pe plaiul românesc.
Probabil, singurul lucru eficient care să mă apere de cele rele.
Gore, stăpânul meu, e băiat bun. Crede în Dumnezeu. E adevărat, m-a furat din Germania, a fost o istorie întreagă cu plăcuțele de înmatriculare și cu trecerea peste graniță, cert e că toate astea sunt niște păcate banale, pe care, nu-i așa, Dumnezeu ni le iartă dacă ne spovedim și ne arătăm căința. Iar dacă mai și donăm ceva la Catedrala Mântuirii Neamului, Dumnezeu ne lasă să ne întoarcem tot cu Ion, ca-n banc.
Așadar, Gore, stăpânul meu, e un creștin ortodox autentic și, după ce s-a întors cu mine de la crâșma din sat, a supt o bomboană cu mentă, să nu-și dea taica părintele seama că a "servit" și el ceva, și m-a dus la binecuvântare. Da, ok, l-a cuprins puțin vitezomania și l-am călcat pe Grivei, câinele vecinilor, până acolo. Apoi ne-am și pupat puțin cu un copăcel de pe marginea uliței, dar asta nu se pune. Tree hugging e un obicei frumos, ecologic și plăcut ochilor Domnului. Cert e că acum, după ce aghiazma sfântă mi-a mângâiat vopseaua, veche și pe alocuri sărită, că de revopsit nu ne-au mai ajuns banii, o nouă putere a izbucnit, deodată în mine. Toți caii-mei putere s-au transformat în heruvimi și serafimi și au intonat o laudă Domnului.
Unica mea îngrijorare: dacă la întors, Gore s-a oprit puțin și pe la Vyvy de la marginea drumului, a invitat-o înăuntru și i-a arătat îndeaproape ceva prin zona schimbătorului meu de viteze, asta nu m-a readus la neagra păgânie, nu-i așa? Oare constituie circumstanță atenuantă faptul că radioul meu era dat pe Trinitas?
Oricum, motorul meu o să zbârnâie câte Crezuri și Tatăl Nostru va fi nevoie, ori de câte ori se mai întâmplă.
Dar am un vis, jurnalule. I have a dream, ca Martin Luther King. Visez la ziua când noi, toate mașinile, vom fi egale în fața religiei. Când și prietena mea mașina de spălat, și verișoara mea mașina de tuns, și mătușa mea mașina de cusut vor avea dreptul la sfințire. Nu au ales ele să se nască diferite; oamenii le-au făurit așa, și tot ei sunt responsabili și cu prihana lor spirituală.
Închei aici, cu creștinească și sobornicească smerenie, sperând că vom păși în rai după casare.
Doamne miluiește!
Mașina Evdochia.
Foto: dordeduca.ro
NOTA REDACTIEI: Tocmai au fost aprobate tarifele pentru binecuvantarea masinilor de catre preoti!
