Locuiesc în sectorul 3 și e din dragoste. Pentru că e sectorul bucureștean cu cel mai mare procentaj de cumsecădenie și de preocupare față de aproape. Poate exact de aceea, sectorul 3 are cele mai mici probleme cu câinii, din toate șase. Pentru că orice lucru poate fi rezolvat dacă tu nu alegi să devii un roboțel lobotomizat, perorând "Moarte câinilor!"
Când aud "moarte câinilor", mă întreb dacă haterul respectiv a văzut căței uciși cu răngi sau eutanasiați fără anestezie. De cele mai multe ori, unii blânzi și încrezători, primii săltați de hingheri, care au renumerație mică după buget
Locuiesc în sectorul 3 și e din dragoste. Pentru că e sectorul bucureștean cu cel mai mare procentaj de cumsecădenie și de preocupare față de aproape. Poate exact de aceea, sectorul 3 are cele mai mici probleme cu câinii, din toate șase. Pentru că orice lucru poate fi rezolvat dacă tu nu alegi să devii un roboțel lobotomizat, perorând "Moarte câinilor!"
Când aud "moarte câinilor", mă întreb dacă haterul respectiv a văzut căței uciși cu răngi sau eutanasiați fără anestezie. De cele mai multe ori, unii blânzi și încrezători, primii săltați de hingheri, care au renumerație mică după buget și nu stau să facă anchetă, să distingă că nu câinele maro cu pete albe, care doarme liniștit pe asfalt, l-a mușcat pe Cocălărel, ci câinele alb cu pete maro, ascuns strategic în tufiș. Serios, e ca și cum ai omorî un om nevinovat pentru crima altuia.
Dar să revenim la problemă. Fiecare bloc are maidanezii săi. Pe care-i mângâie copiii și-i hrănesc bătrânele miloase. Reacția retardat-isterică e "să nu mai hrănească babele câinii!!" Dincolo de observația evidentă, că un câine sătul e mai calm și mai prietenos decât unul grav flămând, trebuie să înțelegem: Animalele astea sunt aici. Nu e ca și cum, dacă nu le hrănim, trec într-un alt spațiu, a la Matrix. Că nu vor sta la scara A? Se mută la scara B, unde se va găsi un bou la fel de odios cu "Nu-i hrăniți, să moară dreacu'" și tot așa.
Ei, bine, pentru că oamenii din sectorul meu sunt ceva mai umani decât restul Bucureștiului la un loc, au găsit o soluție la mintea oricui. Pur și simplu, în cazul mai multor blocuri, cei patru-cinci maidanezi hrăniți de locatari sunt închiși în zona verde a respectivului bloc, cu garduri suficient de înalte încât să nu le sară. Dimineața vezi o bătrână, sau alta, descuind poarta "să dea de mâncare la câini". Așa se rezolvă mai multe probleme dintr-un foc:
A) "Îl iubești, ia-l acasă!" Serios? Poți tu să ții cinci câini într-o garsonieră? Sau, mă rog, un apartament de două camere, în care deja ai, ca iubitor de animale, un blănos sau doi? Dar așa, câinele e practic "luat acasă". E supravegheabil și vaccinabil - sterilizabil, nu mai discut.
B) Câinele de stradă se adaptează greu la apartament. Nu are practica celui crescut în casă, să-și rețină nevoile până se îndură stăpânul să-l scoată la plimbare. E obișnuit să alerge în voie și resimte ca pe un stres claustrarea în spații mici. Grădinile blocurilor lasă loc de întors, din acest punct de vedere.
C) Poate cel mai important, iau câinele de pe stradă. Eu, ca iubitor de animale, îmi doresc la fel de mult ca și voi ca animalele să nu stea pe stradă. Dar din alte motive. Voi nu vreți asta pentru că vă pasă exclusiv de voi. Eu nu vreau asta pentru că m-am săturat să văd câini călcați de șoferi gherțoi, câini torturați și agresați de oameni proști, câini supuși diferitelor pericole de pe stradă.
D) Faptul că au un spațiu al lor și tovarăși de joacă le dă un sentiment de siguranță. Toți câinii pe care asociațiile de locatari au decis să le semiadopte în acest mod par foarte relaxați, dormind între lalele sau alergându-se unii pe alții.
Poate că această soluție nu rezolvă problema TUTUROR câinilor fără stăpân. Dar o rezolvă pe aceea a "maidanezilor blocului" - cei care tind să devină teritoriali dacă te duci în vizită la prietena ta Sulfina noaptea la două, iar el, Azorel, nu te cunoaște prea bine. Câinii care-s complet ai nimănui și bântuie la drumul mare sunt complet non-teritoriali, pentru că n-au nici un spațiu al lor - și tind mai degrabă să fugă mâncând pământul, când văd un om apropiindu-se.
