Îmi și imaginez o discuție de familie: "Mamă, dă-mi și mie bani, să mă duc la Batman." "Nu, fiule, nu la Batman. La Batman văzut de Christopher Nolan. E cu totul altceva."
Într-adevăr, trilogia Batman realizată de Christopher Nolan, începând cu... Începuturile din 2005 și continuând cu The Dark Knight (Dumnezeu să te odihnească, Heath Ledger, ai meritat Oscarul ăla postum cu vârf și îndesat) își găsește o încheiere pe măsură în acest ultim film, care îmbină arsenalul filmelor de acțiune și tot ce are tehnologia mai bun de oferit, pe de o parte, cu o subtilă parodie a tuturor mișcărilor de tip
Îmi și imaginez o discuție de familie: "Mamă, dă-mi și mie bani, să mă duc la Batman." "Nu, fiule, nu la Batman. La Batman văzut de Christopher Nolan. E cu totul altceva."
Într-adevăr, trilogia Batman realizată de Christopher Nolan, începând cu... Începuturile din 2005 și continuând cu The Dark Knight (Dumnezeu să te odihnească, Heath Ledger, ai meritat Oscarul ăla postum cu vârf și îndesat) își găsește o încheiere pe măsură în acest ultim film, care îmbină arsenalul filmelor de acțiune și tot ce are tehnologia mai bun de oferit, pe de o parte, cu o subtilă parodie a tuturor mișcărilor de tip Occupy și a "universului ideal" de stânga (a se citi comunism atroce), pe de alta, și cu prestații actoricești demne de incredibila distribuție în care recunoșteam un mare actor după altul. "Uite-l pe Gary Oldman. Uite-l și pe Michael Caine. Uite-l pe Morgan Freeman. Nu e adevărat, uite-o și pe Marion Cotillard!"
Exagerez, desigur; în fond, Caine, Oldman și Freeman îl acompaniaseră pe protagonistul Christian Bale și în celelalte două filme ale trilogiei, dând valoare, prestanță și complexitate rolurilor pe care le interpretau. Dar ceea ce fac Tom Hardy (în rolul principalului antagonist, Bane, un terorist autentic, parcă rupt dintr-o organizație de profil - iar Liga Umbrelor e un nume mai mult decât sugestiv) și Marion Cotillard (în rolul femeii celei bune, care vrea să salveze universul, până când... dar mai bine mergeți voi la film și vedeți până când) e neașteptat și de o intensitate năucitoare. Să zicem că nici nu e de mirare că un băiat labil psihic din Colorado a decis că Bane e idolul vieții lui, drept care a deschis focul asupra unor spectatori nevinovați.
Cei nu se lasă păcăliți de tehnica Imax și de efectele speciale fabuloase vor gusta din plin permanentele aluzii la realitate; sunt delicioase. Nu doar la nivel de Occupy Wall Street (când mercenarii lui Bane invadează Bursa din Gotham City). Până și Peter Foley , polițistul îngâmfat și prost, care se ascunde în casă de cum începe pericolul (Matthew Modine) seamănă fizic destul de evident cu fostul președinte american George W. Bush, care, zice-se, se lăuda cu cam aceleași "atuuri". Cuvântările demagogice ale lui Bane despre libertatea de a alege a cetățeanului, dublate cu acțiunile dictatoriale și cu imagini oamenilor înfometați, stând la coadă în magazine goale, creează o figură de tiran mai strălucită decât aceea a lui Sacha Baron Cohen, pentru că suprind esența tiraniei: aptitudinea de a genera teroare. Procesele fără jurați și fără avocat, de tip "Te declarăm vinovat și gata!", specifice zonelor de conflict, mizează din plin pe umorul negru. Iar modul în care "revoluționarii" săi sparg și distrug proprietăți ale vechilor chiaburi și dușmani de clasă amintesc de așa-zisele revolte de shopping din Anglia, din vara anului trecut - când radicalii de stânga au spart și au devastat tot ce, în mintea lor, aducea a lux. Și toate acestea, în timp ce comunitatea oscilează pe buza distrugerii definitive, datorată furtului unui imens dispozitiv nuclear.
Că, în filmele lui Nolan, super-eroul nu e super-erou, ci un om obișnuit, care are și el ocazional momente bune, dar nu deține în nici un caz controlul asupra vieții? Asta se știe deja. În fond, într-un film clasic de super-eroi, protagonistul n-ar mai avea unde să se ridice. Și nu ar fi loc de glume de genul ăsta.
